Mari filozofi ai oraşului Callatis şi ai antichităţii

Mari filozofi ai oraşului Callatis şi ai antichităţii

Oraşul antic Callatis, astăzi moderna urbe Mangalia, a dat istoriei mari personalităţi, pe care, din nefericire, avem astăzi tendinţa de a le lăsa uitării. În cetatea doriană de la malul Pontului Euxin s-a născut celebrul istoric şi geograf Demetrios din Callatis (sec.III î.H). El este autorul unei opere extraordinare a antichităţii, compusă din 20 de cărţi şi care s-a numit “Despre Asia şi Europa”. Cartea sa nu s-a păstrat dar numeroşi istorici antici, care au trăit şi scris în secolele următoare, au citat fragmente din ea şi l-au menţionat pe învăţatul “callatid”. Printre aceştia s-a numărat şi Pseudo-Skymnos (autor anonim confundat la un moment dat cu Skymnos din Chios). Acest Pseudo-Skymnos a scris ce a aflat din opera lui Demetrios şi anume că oraşul Callatis a fost întemeiat de dorienii din Heracleea Pontică, după o poruncă primită de la Oracolul din Delphi. Totul se întâmpla în vremea în care “peste macedoneni domnea regele Amyntas” (este vorba despre Amyntas al III-lea 393-369 î.H, tatăl lui Filip II Chiorul şi bunicul marelui Alexandru). Un alt mare învăţat al Callatisului a fost Satyros Peripateticul (sec.III î.H), unul dintre primii biografi ai antichităţii. A scris “Viaţa lui Euripide” dar şi despre alte mari personalităţi ale antichităţii precum politicianul Alcibiade, oratorul Demostene sau despre creatori precum Eschil, Sofocle şi Socrate. Un alt mare învăţat antic originar din Callatis a fost Heraclid sau Heracleides Lembos, fiul lui Sarapion. A trăit în sec.II î.H dar de tânăr a plecat în Egipt, la curtea regilor din dinastia Lagidă (Lagos). A fost înalt funcţionar la curtea regelui Ptolemeu VI Philometor, “Cel iubitor de Mamă”, numit aşa pentru că, fiind copil, regenţa domniei sale i-a aparţinut mamei sale Cleopatra I. Heracleides a scris “Istorii”, o operă în 37 de volume, sursă preţioasă de informaţii pentru istoricii care au trăit ulterior. A scris “O viaţă lui Arhimede”, citată adesea de Diogene Laertius. Lui îi aparţin alte şase cărţi despre “succesiunea filozofilor şi despre Raţionamentul Lambeutic”. Heraclid a fost şi un om de acţiune: a fost cel care a negociat cu atacatorul Antioch IV Epiphanes (Bun-Vestitor), tratatul în urma căruia regele Imperiului Seleucid a fost de acord să renunţe la invadarea Egiptului. Încheiem lista marilor callatieni cu Istros, un alt mare om de litere, care a trăit în secolul III î.H şi care a scris “Despre tragedie”, şi aceasta o altă operă dispărută. Cei de mai sus sunt doar patru mari oameni de cultură din Callatis, a căror amintire s-a păstrat. Cu siguranţă au mai fost mulţi alţii… Să nu-l uităm pe misteriosul personaj căruia îi datorăm celebrul Mormânt cu Papirus, singurul din Europa. Despre acesta s-a spus că ar fi putut fi un mare om de litere al cetăţii… Dar acesta este o cu totul altă poveste şi vom vorbi despre ea, la momentul potrivit…

sursa foto – skytrip.ro

[codepeople-post-map]

Gibastes şi Anthusa

Cernavoda, bătrâna Axiopolis, cea încă plină de atâtea taine nedesluşite… Ruinele sale antice se află într-o zonă interzisă, sub o unitate militară şi nu pot fi cercetate aşa cum ar trebui. Cetatea întemeiată de romani pe locul unei mai vechi aşezări geto-dace are însă chiar şi aşa, poveşti foarte frumoase, care au supravieţuit mileniilor. Astăzi spunem povestea a două persoane nobile, care au trăit aici, în urmă cu 1500 de ani. Sunt Gibastes şi Anthusa… Povestea lor a ieşit la iveală odată cu descoperirea unor fragmente de inscripţie funerară, nouă bucăţi dintr-o placă de marmură, găsite în timpul unor săpături făcute la o basilică de cimitir paleocreştin. Alipită de această biserică veche se afla şi o capelă în care şi-au găsit odihna Gibastes şi Anthusa. Dintr-o aparent simplă inscripţie funerară putem afla multe despre cei doi. Gibastes a fost un comite (“comes foedatorum”, „magnificentissimus”), mare nobil al Imperiului Romano – Bizantin din secolele V-VI d.H, poate chiar guvernator al provinciei Scytia (aşa numită la acea vreme). La acea vreme Axiopolis era un oraş extrem de important şi unii specialişti cred chiar că devenise o capitală a meleagurilor dintre Dunăre şi Mare. Numele de Gibastes pare a fi de origine germanică, potrivit arheologilor care au studiat povestea. El a fost înmormântat alături de fiica sa Anthusa, un nume grecesc, des întlnit în acea perioadă romano-bizantină. Tragic este că părintele i-a urmat copilului… Inscripţia ne spune că “Aici odihneşte Anthusa, de neam mare, fiică a ilustrului comite Gibastes, şi-a sfârşit viaţa nouă”. Este foarte probabil ca cei doi să fi locuit iniţial la Tomis şi apoi să se mute la Axiopolis, de unde tatăl său trebuia să comande apărarea liniei dunărene de frontieră (vechiul limes). Nu ştim de ce a murit Anthusa (probabil o boală) dar ştim că era o tânără de puţin timp ajunsă în cetate, pentru a-şi duce acea “viaţă nouă”. Tatăl său i-a urmat în scurt timp şi cei doi şi-au găsit odihna în capela familiei. O altă variantă legată de nobilul Gibastes este aceea că el nu era neapărat un comites, un dux sau un guvernator numit oficial pentru a conduce provincia. S-a opinat că ar fi fost comandantul unor trupe de federaţi (foederati). Aceştia ştim că erau barbari aşezaţi, cu voia imperiului, în diverse provincii (ex. Dobrogea antică). Ei primiseră pământ şi tot felul de înlesniri şi avantaje materiale, în schimbul serviciului lor militar… Formau trupe de cavalerie care se puteau deplasa rapid pe linia fluvială de frontieră intervenind de fiecare dată când (ironia sorţii) alţi “barbari” intrau nepoftiţi în Dobrogea de acum 1500-1600 de ani… Sunt tot felul de ipoteze dar cine ştie care este adevărul… Ce ştim este că, odată, la Axiopolis, Cernavoda de astăzi, a trăit o frumoasă fată de neam mare, numită Anthusa, fiica nobilului Gibastes, a cărei viaţă nouă s-a sfârşit însă mult prea devreme…

Bibliografie – Pontica, cimec.ro, Inscriptii funerare in Dacia romana, Adrian Ilie, dervent.ro, Axiopolis – Radu Florescu

sursa foto – Peter Nicolai Arbo – “Hervor, daughter of Heidrek, dying”, painting… sursa foto – wikipedia.org

[codepeople-post-map]

Basilicile Tomisului

Vestigii incredibile ale antichităţii îşi dorm somnul de milenii, la doar câţiva paşi sub picioarele noastre, în pământul bătrânei cetăţi Tomis. Printre ele se numără şi lăcaşurile de cult paleo-creştine, basilicile din primele secole ale creştinătăţii. Din lipsă de bani sau de spaţiu, ele nu au fost săpate şi dezvelite pentru conservare, aşa cum ar fi trebuit, ci, în general, doar identificate. Două dintre ele, impresionante prin dimensiuni, se află între Bulevardul Fedinand şi strada Traian, ambele fiind ascunse însă în subsolurile unor blocuri de locuit (zona C-uri). Sub blocul C2 există astfel Basilica Mare, a cărei dimensiune a fost estimată la peste 45 de metri lungime, pe aproximativ 20 metri lăţime. De asemenea, în aceeaşi zonă se află Basilica Mică, de peste 35 de metri lungime. O alta (de sec.5-6 ) a fost identificată la intersecţia străzilor Dragoş Vodă – Mircea cel Bătrân, zona Hotelului Ibis şi este cea mai mare dintre toate, având o lungime estimată de 54 de metri, pe 23 de metri lăţime. Un alt lăcaş antic de cult este cel de la Colegiul Mihai Eminescu, din curtea interioară a instituţiei de învăţământ, un alt monument aflat mereu în pericol de degradare. Puţini dintre noi ştiu că în Zona Poarta 1, chiar lângă Vraja Mării, pământul mai ascunde o astfel de comoară creştină a vremurilor trecute. Basilica de secol 5 se află îngropată chiar sub sensul giratoriu, în vremea comuniştilor, (când se lucra la modernizarea zonei şi a liniilor de transport), luându-se această măsură inedită de conservare a sitului.De la începutul veacului al treilea, la Tomis a funcţionat o biserică episcopală. Se mai ştie cu certitudine că în secolul VI – d.H, Tomisul redevenise, graţie împăratului Iustinian, unul dintre cele mai mari oraşe ale Imperiului Roman de Răsărit. Acesta a fost şi motivul pentru care a fost desemnat ca sediu al Mitropoliei Sciţiei Minor, având în subordinea sa 14 episcopii, aflate pe teritoriul Dobrogei (n.r. unele dintre ele, în Cadrilaterul ce aparţine în prezent Bulgariei). Locaţia Basilicii Metroplitane a Tomisului este încă subiect de controversă. S-a vorbit un timp, (ca posibil sediu al Mitropoliei) despre Basilica Mare (cea de sub blocul C2). Se vehiculează de asemenea ideea că lăcaşul de lângă Hotel Ibis ar fi sediul Mitropoliei, datorită faptului că este cea mai mare basilică, identificată la Constanţa. Nu este însă o certitudine, mai ales că, în Dobrogea secolelor 5-6, se ştie că existau şi biserici mai mari. Este cazul Basilicii Episcopale de la Histria, cea care avea peste 60 de metri lungime, pe 30 lăţime. În mod normal, Basilica Metropolitană trebuia să fie cel mai impozant lăcaş de cult, mult mai mare decât sediul unei Episcopii din teritoriu.

sursă foto – Bretanion mitropolitul îl înfruntă pe împăratul Valens în basilica episcopală

[codepeople-post-map]

Misteriosul Pontos – zeul Mării Negre şi al Constanţei

Imaginea sa ne este bine-cunoscută. Statuia în care apare alături de zeiţa norocului Fortuna (la greci Tyche) este un monument emblematic şi reprezentativ pentru oraşul Tomis, modernul Constanţa. Ce ştim însă efectiv despre acest Pontos (Pontus), zeu al Mării Negre, căreia i-a dat numele trecându-l, alături de el, în legendă?

Această divinitate marină este una dintre cele mai vechi prezenţe ale mitologiei universale. Cultul său era venerat înaintea celebrului Neptun-Poseidon şi a frumoasei sale regine, Amfitrite. Pontos e un zeu pre-olimpian, fiu al zeiţei pământului Gaia (Geea) şi al lui Aether, zeul aerului pur, în care trăiau doar nemuritorii. Pontos este părintele a numeroase divinităţi marine, cum sunt Nereus – Bătrânul Mării sau Thamas – marea înfuriată, zei adoraţi în întreaga antichitate. În afara relaţiei sale incestuoase cu Gaia, Pontos a fost soţul zeiţei mării, Thalassa, mereu invocată de-a lungul mileniilor, în literatură şi artă.

Personaj mitologic iubit de marinarii Pontului Euxin, bătrânul zeu pre-olimpian a pierdut cu timpul, pe nedrept, lupta pentru primul loc în posteritate, în faţa deja celebrului Neptun şi a devenit doar un zeu local, al Euxinului nostru. El nu trebuie însă uitat, în niciun caz de către noi, constănţenii.

Cea mai frumoasă reprezentare a sa este cea din grupul statuar descoperit în 1962 în zona Gara Veche. Monumentul Fortuna şi Pontos a fost găsit alături de alte 23 de piese ale unui tezaur extraordinar, ce poate fi admirat astăzi în Sala cea Mare de la parterul Muzeului de Arheologie.

În această reprezentare, Pontos apare în stânga frumoasei zeiţe, el ieşind nud dintr-un soclu de frunze de acant, ce pot fi interpretate şi ca valuri ale mării. Cu mâna dreaptă se sprijină de un trunchi de arbore iar cu stânga ţine prora unei corăbii. Are părul şi barba cârlionţate şi ude iar trupul său este musculos, aşa cum se cuvine unui zeu puternic şi preţuit. Poartă pe cap coroana murală, un zid de cetate, cu o poartă având două intrări arcuite, mărginite de turnuri.

Această coroană demonstrează clar că el era Protector al Tomisului antic, (alături de Fortuna) şi că îşi avea cu siguranţă în oraş un templu maiestuos, unde era venerat de navigatori, comercianţi, soldaţi sau simpli locuitori ai cetăţii. Că între timp, din fostul mare zeu pre-olimpian, a devenit doar o divinitate locală a Tomisului, o demonstrează poziţia sa faţă de Fortuna, în general artiştii antici punând zeii locali la picioarele unui nemuritor din Panteon.

Statuia lui Pontos a fost făcută undeva la finele secolului II, poate începutul veacului III, în plină dominaţie romană în Dobrogea, ceea ce demonstrează că a fost venerat la Tomis, atât în perioada greacă veche şi elenistică, precum şi multe secole mai târziu, după naşterea lui Hristos şi până în timpurile romano-bizantine. La Tomis, lui Pontos i se aduceau zilnic ofrande, pentru ca el să vegheze destinele marinarilor ce străbăteau valurile mării. Pontos avea grijă să le asigure ape liniştite iar Fortuna le asigura Norocul în călătorii. Dar despre Fortuna vom vorbi într-o altă poveste…

Bibliografie – Tezaurul de sculpturi de la Tomis – 1963 – autori V Canarache, A. Aricescu, V. Barbu, A. Rădulescu;

Sursă foto – wikipedia.org – detaliu Pontos din grupul statuar Fortuna şi Pontos (Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa)

[codepeople-post-map]

Odrisii şi stăpânirea lor vremelnică

Herodot îi lăuda pe daco-geţi, considerându-i cel mai viteji şi mai drepţi dintre tracii grupaţi în mai bine de 100 de mari triburi. Trebuie remarcat însă că şi alte neamuri, ale acestei mari familii care ocupa un teritoriu uriaş (Peninsula Balcanică şi o parte a Europei de Est) şi-au adus la rândul lor un aport extrem de important în istoria antică a bătrânului continent. Este cazul tracilor odrisi (odrysi), cei care au dominat zona timp de aproape patru secole şi care aveau un regat (centrul pe Valea Mariţei, cursul inferior), ce la un moment dat se întindea de la ţărmul Mării Egee şi până la Gurile Dunării în Dobrogea (sec.V-III î.H). Herodot, Tucidide sau Xenofon sunt istoricii care au menţionat rolul decisiv avut de odrisi în diverse confruntări militare, petrecute acum aproape 2400 de ani. Odrisii au controlat în mai multe rânduri Dobrogea noastră, atât în timpul perioadei lor de apogeu (sec.V-IV î.H), cât şi mai târziu (secI î.H – I d.H), când deja regii lor deveniseră clientelari Romei. Teres I şi Sitakles au fost acei primi conducători, care printr-o politică fulminantă de expansiune teritorială, au făcut din regatul odrys una dintre cele mai puternice formaţiuni statale ale Europei. Statul lor a fost însă cucerit în 341 de Filip II al Macedoniei (tatăl lui Alexandru cel Mare) iar apoi a fost refăcut, dar fără să mai aibă forţa de altădată. Seuthes I, Kotys I, Khersebletes sau Cotis au fost de asemenea regi importanţi, consemnaţi de izvoarele antice, în diverse împrejurări. Intraţi apoi sub tutela Romei, odrysii nu au mai avut forţa de altădată şi în Dobrogea nu mai acţionau decât la ordinul Imperiului (armate odrise au cucerit ce puţin două dave getice). Regatul lor s-a destrămat odată cu asasinarea ultimului conducător, Rhoemetalces III, moment în care împăratul Claudius decide desfiinţarea acestui stat client.

Sursă bibliografie – Istoria Dobrogei – Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu

sursă foto – wikipedia.org

[codepeople-post-map]

 

Edificiul Roman cu Mozaic – inima bătrânului Tomis

Cel mai important obiectiv antic de pe raza bătrânei noastre urbe Constanța este, fără îndoială, Edificiul Roman cu Mozaic, clădirea impunătoare ce veghează încă apele Portului, chiar și după trecerea a peste 1600 de ani. Construit cel mai probabil în secolul al IV-lea după Hristos, în timpul lui Constantin cel Mare, edificiul a fost, timp de mai bine de două veacuri, centrul comercial al cetății (nu în sensul actual, evident), locul în care se efectuau majoritatea tranzacțiilor importante.

El făcea efectiv legătura între oraș și portul antic, fiind amplasat pe cea de a doua, dintre cele trei terase ale falezei. Marea Sală (o adevărată Bursă a comerțului, după specialiști) avea 100 de metri lungime și 20 de lățime și era acoperită cu o uriașă boltă, sprijinită de coloane măiastru lucrate de artiștii vremii. Astăzi, din uriașa construcție de altădată se mai poate vedea doar o parte a unuia dintre pereții lungi și unul dintre pereții laterali. Adevărata comoară a edificiului este mozaicul care împodobea pardoseala Marii Săli. Edificiul Roman - Mozaic - Constanta

Erau 2000 de metri pătrați, din care astăzi mai pot fi admirați doar aproximativ 700. Din păcate, mozaicul se degradează treptat și strălucirea culorilor nu mai este parcă, nici măcar aceeași cu acea de acum două-trei decenii. Cu ochii minții, ne putem imagina cum corăbiile venite din toate colțurile lumii ancorau la cheiurile portului antic, iar mărfurile aduse spre vânzare tomitanilor erau depozitate în magaziile boltite, care s-au păstrat și în zilele noastre (o parte).

În Edificiu se făceau efectiv afacerile, în marea sală comercianții și notabilitățile urbei discutând adesea, pe lângă tranzacții, și unele probleme ale administrării orașului. După ce se încheiau afacerile, bunurile erau scoase din depozite și trimise, fie în piețele publice ale cetății, fie luau drumul altor orașe din provincie. Timp de două secole a fost Edificiul cel mai important punct al cetății. A decăzut însă în secolul VI, odată ce și cetatea a ajuns la apusul vremurilor sale.

[codepeople-post-map]

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.