Mari filozofi ai oraşului Callatis şi ai antichităţii

Mari filozofi ai oraşului Callatis şi ai antichităţii

Oraşul antic Callatis, astăzi moderna urbe Mangalia, a dat istoriei mari personalităţi, pe care, din nefericire, avem astăzi tendinţa de a le lăsa uitării. În cetatea doriană de la malul Pontului Euxin s-a născut celebrul istoric şi geograf Demetrios din Callatis (sec.III î.H). El este autorul unei opere extraordinare a antichităţii, compusă din 20 de cărţi şi care s-a numit “Despre Asia şi Europa”. Cartea sa nu s-a păstrat dar numeroşi istorici antici, care au trăit şi scris în secolele următoare, au citat fragmente din ea şi l-au menţionat pe învăţatul “callatid”. Printre aceştia s-a numărat şi Pseudo-Skymnos (autor anonim confundat la un moment dat cu Skymnos din Chios). Acest Pseudo-Skymnos a scris ce a aflat din opera lui Demetrios şi anume că oraşul Callatis a fost întemeiat de dorienii din Heracleea Pontică, după o poruncă primită de la Oracolul din Delphi. Totul se întâmpla în vremea în care “peste macedoneni domnea regele Amyntas” (este vorba despre Amyntas al III-lea 393-369 î.H, tatăl lui Filip II Chiorul şi bunicul marelui Alexandru). Un alt mare învăţat al Callatisului a fost Satyros Peripateticul (sec.III î.H), unul dintre primii biografi ai antichităţii. A scris “Viaţa lui Euripide” dar şi despre alte mari personalităţi ale antichităţii precum politicianul Alcibiade, oratorul Demostene sau despre creatori precum Eschil, Sofocle şi Socrate. Un alt mare învăţat antic originar din Callatis a fost Heraclid sau Heracleides Lembos, fiul lui Sarapion. A trăit în sec.II î.H dar de tânăr a plecat în Egipt, la curtea regilor din dinastia Lagidă (Lagos). A fost înalt funcţionar la curtea regelui Ptolemeu VI Philometor, “Cel iubitor de Mamă”, numit aşa pentru că, fiind copil, regenţa domniei sale i-a aparţinut mamei sale Cleopatra I. Heracleides a scris “Istorii”, o operă în 37 de volume, sursă preţioasă de informaţii pentru istoricii care au trăit ulterior. A scris “O viaţă lui Arhimede”, citată adesea de Diogene Laertius. Lui îi aparţin alte şase cărţi despre “succesiunea filozofilor şi despre Raţionamentul Lambeutic”. Heraclid a fost şi un om de acţiune: a fost cel care a negociat cu atacatorul Antioch IV Epiphanes (Bun-Vestitor), tratatul în urma căruia regele Imperiului Seleucid a fost de acord să renunţe la invadarea Egiptului. Încheiem lista marilor callatieni cu Istros, un alt mare om de litere, care a trăit în secolul III î.H şi care a scris “Despre tragedie”, şi aceasta o altă operă dispărută. Cei de mai sus sunt doar patru mari oameni de cultură din Callatis, a căror amintire s-a păstrat. Cu siguranţă au mai fost mulţi alţii… Să nu-l uităm pe misteriosul personaj căruia îi datorăm celebrul Mormânt cu Papirus, singurul din Europa. Despre acesta s-a spus că ar fi putut fi un mare om de litere al cetăţii… Dar acesta este o cu totul altă poveste şi vom vorbi despre ea, la momentul potrivit…

sursa foto – skytrip.ro

[codepeople-post-map]

Asediul cetăţii Callatis şi Lisimah, regele Traciei

Fost diadoh (general) al marelui Akexandru Macedon, Lisimah s-a auto-proclamat în anul 306 î.H rege al Traciei şi al Pontului nostru stâng. Purta în acelaşi timp aprige războaie cu ceilalţi diadohi ce îşi doreau părţi din fostul imperiu al lui Alexandru, dar şi cu popoarele din regat, care nu vroiau să i se supună. Diodor din Sicilia oferă cele mai multe informaţii despre “aventurile” lui Lisimah. Istoricul povesteşte că regele Traciei ocupase toate cetăţile greceşti de la Pont şi lăsase câte o garnizoană în fiecare dintre acestea. La un moment dat, cetatea Callatis se revoltă împotriva stăpânului, îi alungă soldaţii şi îşi declară independenţa. Exemplul Callatis-ului este urmat şi de alte oraşe, Tomis, Histria etc şi toate aceste cetăţi formează împreună o alianţă împotriva lui Lisimah. Tracii, sciţii şi geţii se alătură la rândul lor acestei uniuni conduse de rebela Callatis. Regele este decis să dea un aspru exemplu: îi bate pe tracii şi sciţii răsculaţi, apoi asediază Callatis. Aceasta rezistă dar cucerirea ei este o chestiune de luni, dacă nu chiar zile. Vine însă şi salvarea: unul din marii duşmani ai lui Lisimah, Antigonos (fost diadoh şi el) trimite spre Pont două oşti, una terestră condusă de Pausanias, iar alta pe mare, condusă de Lycon. Lisimah lasă câteva detaşamente la Callatis dar acestea sunt incapabile să cucerească oraşul şi doar au misiunea de a ţine zona sub control. Regele Traciei iese în întâmpinarea lui Pausanias şi se spune că pe drumul spre Asia Mică îşi ascunde uriaşa comoară în zona Capului Kaliacra (astăzi în Bulgaria). Lisimah reuşeşte două mari victorii: îl învinge mai întâi pe Seuthes regele tracilor (aliat al lui Antigonos), apoi pe generalul Pausanias, pe care îl şi omoară. Din acea perioadă mai aflăm că 1000 de calatieni îşi părăsesc oraşul şi se refugiază în Bosforul Cimerian, la regele Eumelos, care le oferă pământ şi o aşezare, Psoa. La scurt timp după victoriile contra lui Pausanias şi a lui Seuthes, Lisimah a revenit pe malul Dunării, ca să rezolve o mai veche problemă… Se pregătea de campania contra puternicului rege dac (sau get) Dromichete. Dar aceasta este o altă poveste…

 Bibliografie – Izvoare privind istoria României (Fontes 1966), Revista Pontica, Diodor din Sicilia

sursa foto – wikipedia.org (tetradrahma care il reprezinta pe Lysimah)

Invazia costobocilor, dacii cei “străluciţi”

Koistobokoi! Străluciţii! Aşa li se spunea vitejilor şi neînfricaţilor daci liberi ce în urmă cu două milenii trăiau în Nordul Moldovei dar şi în zone din Maramureş sau Galiţia (zonă istorică împărţită azi între Polonia şi Ucraina). În 106, atunci când Dacia lui Decebal a fost cucerită de romani, costobocii au fost unul din neamurile rămase în afara zonei de influenţă a Imperiului. Izvoarele istorice ne spun povestea unui popor extrem de numeros şi foarte viteaz, condus de regi străluciţi precum Pieporus sau Bithoporus. Duşmani declaraţi ai romanilor, “străluciţii” au declanşat în a doua jumătate a secolului II una dintre cele mai devastatoare invazii asupra provinciilor stăpânite de romani. În anul 170, dacii din Nordul Moldovei atacă fulgerător şi Moesia Inferior, Dobrogea noastră, distrugând mai multe castre şi oraşe. O inscripţie descoperită la Tropaeum Traiani (Adamclisi) ne spune că un nobil get din oraş, Dazius Comozoi este ucis într-unul dintre atacurile invadatorilor. De asemenea ştim din alte două izvoare epigrafice că oraşul Callatis a fost atacat de aceşti străluciţi, fiind ulterior nevoie ca zidurile distruse ale cetăţii să fie reconstruite. Ordinul de reconstrucţie a fost dat de guvernatorul provinciei Valerius Bradua, care a luat o decizie similară şi pentru cetatea Tomis, şi ea afectată de un atac al costobocilor. Din Dobrogea, costobocii coboară în Tracia şi până în Attica, unde ajung să distrugă templul din Eleusis. Împinşi înapoi de romani, costobocii devastează timp de aproape doi ani provinciile nordice ale Imperiului (Moesia Inferior cu precădere). Între Dunăre şi Mare ei înregistrează însă o înfrângere însemnată în faţa romanilor conduşi de Iulius Vehilius Gratus Ilianus, soldaţii imperiului fiind ajutaţi în această bătălie şi de trupe militare ale geţilor dobrogeni. Invazia a avut loc în timpul împăratului Marc Aurelius (161-180). Ştim acest lucru întrucât după înfrângerea şi gonirea năvălitorilor, mai multe oraşe din Dobrogea, salvate de la distrugere, au ridicat altare de mulţumire şi pentru cinstirea cezarului salvator: Ulmetum (Pantelimon) în anul 172, Vicus Scenopetis în 176, Vicus Celeris (Vadu) în 177, Vicus Novus (Babadag) în 178. Invazia costobocilor a venit într-un moment delicat pentru Roma, atunci când Marc Aurelius era prins în războiul cu cvazii şi marcomanii. După anul 172, cea mai mare parte a costobocilor părăsesc Moesia Inferior şi se întorc în locurile de baştină. Amintirea atacurilor lor devastatoare din Dobrogea a dăinuit însă timp de aproape două mii de ani…

Bibliografie – Adrian Bejan – “Istoria Daciei Romane”, Giurescu – “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi”, Ptolemeu

[codepeople-post-map]

Sărbătorile zeului Dionysos şi cetăţile pontice

În urmă cu mai bine de două milenii, locuitorii oraşelor greceşti de la malul Pontului Stâng se închinau divinităţilor olimpiene, “moştenite” din Elada, patria mamă. Dintre toţi zeii cunoscuţi (Zeus, Apollo, Hermes, Hera, Atena, Artemis etc), niciunul nu era însă celebrat atât de des precum Dionysos, zeul vegetaţiei, al vinului, al extazului şi al fertilităţii. Acesta era extrem de popular şi printre sciţi şi traci, aceştia din urmă adorându-l şi sub formele proprii Sabazios sau Derzelas (daco-geţii). De altfel, legendele spun că din Tracia muntoasă, zeul şi-ar fi extins cultul în întreaga lume, aici, în Munţii Balcani obişnuind să îşi desfăşoare celebrele şi controversatele sale serbări cu nimfe şi satiri. Este explicabil aşadar de ce sărbătorile lui Dionysos au fost extrem de populare în Dobrogea antică, la festivităţile în cinstea acestui zeu participând nu doar grecii din cetăţi, ci şi alte neamuri ale acestor meleaguri. Dovezile arheologice privind sărbătorile dionysiace din cetăţile Pontului sunt extrem de numeroase (epigrafice, arheologice, numismatice). Din secolul V î.H şi până în sec. III, d.H (romanii au preluat divinitatea sub forma lui Bacchus) au existat în paralel atât cultul tainic orgiastic (dedicat puţinilor iniţiaţi), cât şi cel public. Faima sa a dus la numeroase sărbători publice, desfăşurate la Histria, Tomis şi Callatis, la Olbia (Ukraina, pe malul râului Bug), la Odessos (Varna) Messembria (Nessebar), Apollonia Pontica (Sozopol, Bulgaria). Ştim astfel de Anthisteria (Anthisterii), Sărbătoarea Florilor, “a naturii care renaşte şi a vinului fermentat în butoaie” şi care se organiza în fiecare an, primăvara (luna anthesterion), în cetăţile de la malul Mării Negre. Erau evenimente compuse din procesiuni şi libaţii aduse zeului, sacrificii de animale şi alte ofrande, dar şi din banchete, concursuri şi mai ales reprezentări dramatice şi de comedie. La Histria, Sărbătoarea Florilor era în aceeaşi perioadă cu cea a zilei eponime (n.r.care dă numele unui oraş) şi în cadrul căreia i se aducea cinstire şi eroului întemeietor Meniskos, cel care adusese triburile din Milet, întemeind oraşul în sec VII î.H.. Trei zile dura Anthesterionul în fiecare dintre cetăţile pontice. Ziua I-a era aceea a ceremoniei de deschidere a butoaielor, unde se păstrase vinul ce urma să îi fie oferit zeului, ca ofrandă. A doua era Ziua Pocalelor, atunci când după procesiunea solemnă de intrare a lui Dionysos în cetate aveau loc numeroase banchete cu degustarea vinului nou (întreceri de băutură). Ultima zi era Sărbătoarea Marmitelor, numită aşa după vasele de pământ pline cu legume fierte ce îi erau oferite Zeului. Această a treia zi era una cu caracter funebru, cu ritualuri legate de cultul morţilor şi îl preamărea, în paralel şi pe Hermes, sub forma acestuia de zeu “infernal” ce se îngrijea de sufletele celor trecuţi pe cealaltă lume. Anthisteriile nu erau însă singurele sărbători dionysiace. Ştim astfel că la Olbia avea loc iarna Sărbătoarea Tescuitorilor iar în alte oraşe Sărbătoarea Chytrelor, în cadrul acestora din urmă având loc concursuri între comici. Cei mai buni dintre aceştia erau aleşi să participe la cele mai mari Sărbători în cinstea Zeului, Marile Dionisii (tot primăvara – probabil martie). Cu această ocazie se organizau spectacole de teatru la Tomis, la Histria (nu a fost identificat din păcate teatrul), la Callatis. În această din urmă cetate a Pontului în sec II î.H ştim că aveau loc şi Sărbători Treiterice, în cadrul cărora zeului i se sacrifica o capră. Apoi, fostul stăpân depunea în sanctuar pielea, capul şi picioarele animalului, încercând să le potrivească atât de bine încât să semene animalului din timpul vieţii (un obicei straniu, să recunoaştem). Toate aceste sărbători publice nu aveau caracterul orgiastic al tradiţiei iniţiale, erau celebrări dedicate întregii comunităţi, pentru că Dionysos era în Dobrogea antică un zeu al tuturor…

Bibliografie – Revista Pontica 37-38 (2004), Remus Mihai Feraru  – “Sărbători dionysiace în cetăţile greceşti ale Pontului Stâng”

sursă foto-coomonswikipedia.org (Louvre -Dionisyos)

[codepeople-post-map]

Stăpânirea lui Burebista în Dobrogea

Timp de 11 ani, pământurile dintre Dunăre şi Marea Neagră s-au aflat sub conducerea regelui dac Burebista. Campania pontică a acestuia a început în anul 55 î.H, ţinta sa fiind una singură, aceea de a prelua controlul asupra bogatelor cetăţi greceşti de pe ţărmul pontic. În primul an de campanie, dacii Marelui Rege cuceresc Olbia, „oraşul boristeniţilor” , de pe malul nordic al Pontului, la gurile râului Bug (astăzi pe teritoriul Ucrainei). În numai doi ani, Burebista preia stăpânirea tuturor coloniilor greceşti: i se supun pe rând Tyras (Ucraina), Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis (Balcic), Odessos (Varna), Mesembria (Nessebar) şi Apollonia (Sozopol, regiunea Burgas). Geţii nu sunt deloc afectaţi de acţiunile militare ale fraţilor de acelaşi neam, veniţi din stânga Dunării, ba chiar primesc, se pare, largi terenuri agricole pentru a le exploata, pământuri care până atunci aparţinuseră cetăţilor greceşti. Coloniile elene se supun destul de rapid regelui dac, preferând să plătească un tribut anual, în schimbul ajutorului militar şi al protecţiei dacice. Nu se ştie câte dintre cetăţi au încercat să opună rezistenţă atacurilor lui Burebista. Se ştie că Dionysopolis scapă fără vătămări, după ce îşi deschide porţile în faţa dacilor, la sfatul înţeleptului Acornion, care devine chiar un apropiat al Marelui Rege. Apollonia procedează la fel. De asemenea, ştim că trei strategi din Messembria “conduc oastea în războiul cu Burebista”. Histria ajunge şi ea să plătească tribut, dar din “Decretul în cinstea lui Aristagoras” aflăm că oraşul rămăsese fără ziduri de apărare! Este posibil ca armatele cetăţilor să fi încercat să opună răzleţ rezistenţă, dar dacii aveau o forţă militară net superioară, iar finalul nu ar fi putut fi decât unul singur. Deja stăpânitor al Dobrogei în anul 48 î.H, Burebista decide să se implice în războiul roman dintre Caesar şi Pompei, ţinându-i partea acestuia din urmă. Îl trimite pe Acornion la Heracleea Lyncestis (în Macedonia), pentru a-i oferi lui Pompei ajutorul său, format potrivit istoricului roman Appian, din “trupe, arme, hrană şi alte lucruri trebuincioase”. Burebista nu mai ajunge să îl sprijine pe Pompei, pentru că acesta este înfrânt pe 9 august 48, la Pharsalus, de către Caesar. Dictatorul roman devenise conştient de pericolul dac şi se pregătea chiar de o mare expediţie la Nord de Dunăre, inclusiv în Dobrogea, pe tărâmul geţilor noştri. Războiul dintre Burebista şi Caesar nu are loc niciodată: amândoi sunt asasinaţi în anul 44, iar regatul dacic se destramă. Dobrogea iese de sub control şi se pregăteşte să intre într-o nouă etapă: peste doar 15 ani, urma să fie supusă Romei…

 Sursă bibliografie  – Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu – „Istoria Dobrogei”; Aurelian Petre – “Cucerirea oraşelor pontice de către Burebista”, Revista Pontica, nr.4

sursă foto – descopera.ro, statuie Burebista

[codepeople-post-map]

Cetatea de la Albești – fortăreața războinicilor dorieni

La 15 kilometri distanță de ruinele bătrânei Callatis, dar în imediata apropiere a localității moderne Albești se află unul dintre cele mai frumoase situri arheologice din județ. Este fortăreața elenistică a grecilor dorieni, o cetate amplasată strategic în buza unei văi abrupte. Mult mai războinici decât ionienii de la Tomis sau Histria, dorienii au întemeiat Callatisul, undeva în jurul veacului al patrulea înainte de Hristos și tot din aceași perioadă datează și construirea cetății de la Albești. Descoperită din întâmplare în 1971 de un profesor din sat, cetatea este intens studiată de arheologii din Mangalia și Constanța, care au reușit să descopere vestigii extrem de importante, expuse acum în Muzeul Callatis.

Cetatea Albesti

S-a stabilit că a fost o fortificație rectangulară (3000 mp) cu caracter permanent, al cărui scop era supravegherea și apărarea limitei teritoriului calatian, inclusiv a drumului principal care mergea spre marea cetate. Zona era intens exploatată agricol, astfel că se impunea crearea unei așezări importante în regiune. Un aspect inedit al cetății de la Albești este că avea ziduri groase de aproape un metru și jumătate, străjuite de un turn înalt de apărare, elemente care o făceau aproape imposibil de cucerit. Interesant este că zidurile de incintă sunt făcute din blocuri mari de piatră care au fost așezate cu grijă, fără a fi însă legate între ele cu vreun liant. Aici la Albești a fost descoperită singura drahmă calatiană de argint din acea perioadă. Fortăreața a trecut foarte posibil prin vremuri mai rele în timpul diadohului Lisimah, cel care între anii 313-309 î.H a atacat Callatisul revoltat, reușind în cele din urmă să instaureze în Dobrogea dominația macedoneană. Povestea cetății de la Albești pare să se fi încheiat la sfârșitul secolului 3, deși ceva există și dovezi de locuire din veacul următor. Fortăreața își încheiase însă povestea și s-a ascuns în pământul dobrogean, timp de mai bine de 2200 de ani, reapărând doar ca sit arheologic ce ne poate ajuta să reconstruim alte crâmpeie din istoria acestor locuri…

[codepeople-post-map]

Misterele cetăţii Callatis -Întemeierea şi taina papirusului

Mult timp s-a spus că toate cele trei mari colonii greceşti de pe teritoriul Dobrogei (Histria, Tomis şi Callatis) au fost întemeiate în veacurile VI – VII înainte de Hristos. Cercetările ultimelor decenii au confirmat teoria în ceea ce priveşte Histria (sec VII, în timpul celei de a 33-a Olimpiade) şi au datat întemeierea Tomisului pe la mijlocul secolului VI. În cazul Callatisului s-a născut însă o controversă, elucidată totuşi într-un final. Se ştie acum, că această colonie a apărut de fapt în secolul IV î.H, în timpul regelui Amyntas al III-lea Macedoniei, tatăl lui Filip II şi bunic al lui Alexandru Macedon. De altfel, niciunul dintre vestigiile arheologice descoperite la Mangalia nu a putut fi datat mai devreme de secolul IV. Din acea perioadă a întemeierii Callatisului datează şi un monument extraordinar, unic în Europa. Este vorba despre Mormântul cu Papirus, o construcţie antică, deasupra căreia a fost ulterior ridicat Muzeul de Arheologie Callatis.

Callatis - Mangalia

Mormântul construit din blocuri mari de piatră cioplită şi înconjurat cu un ring de asemenea din piatră a fost descoperit în 1959. În sarcofag s-au descoperit rămăşiţele unui bărbat, om de vază al cetăţii, întrucât avea lângă cap două coroane din funze de lauri, confecţionate din bronz aurit. Marea comoară din mormânt este însă alta: un papirus unic în Europa, cel mai vechi (se foloseau în general pergamente, din cauza umidităţii ridicate), scris în greacă, cu o cerneală maronie. În momentul în care a fost deschis sarcofagul, papirusul s-a fărâmiţat. A fost dus la Moscova,  pentru restaurare şi …uitat vreo 50 de ani. Papirusul s-a întors anii trecuţi la Mangalia iar în prezent, fragmentele sale (154) continuă să fie cercetate de specialişti, încercându-se traducerea sa completă. Ce conţine acest document antic şi cine era defunctul înmormântat cu atât fast? Era el un artist al cetăţii, onorat pentru creaţii sau chiar întemeietorul coloniei doriene de la Pontul Euxin. Acestea sunt doar câteva din întrebările la care vom afla, cu siguranţă, răspunsul, în anii ce vor veni.[codepeople-post-map]

Callatis 1 – Cetate întemeiată în secolul IV î.H de Grecii Dorieni

Callatis 1 – Cetate întemeiată în secolul IV î.H de grecii dorieni, Callatis a fost unul dintre cele trei mari orașe ale antichității dobrogene, alături de Histria și Tomis. Șantierul arheologic este suprapus de orașul modern, ruinele vechii cetăți putând fi întâlnite la tot pasul, în timpul unei plimbări făcute în Mangalia de azi

Filme documentar realizat în anii 2007-2008 de televiziunea CTV. Echipa care a realizat aceste film a fost compusă din: Cristian CEALERA (realizator- producător), Răzvan MALCIU (editare imagine, foto, regie), Cristian MEDVEGHI (operator imagine), Marius KLEIN (voice-over), Marius MATEESCU (muzică), Bebe PITEI (foto)
Marian URDĂ (asistent producție).

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.