Povestea cetăţii de la Beştepe (Cinci Dealuri)

Povestea cetăţii de la Beştepe (Cinci Dealuri)

Beştepe înseamnă în turcă Cinci Dealuri. Astăzi este o frumoasă comună tulceană (la 25 de km de bătrânul Aegyssus) iar numele pus de etnicii musulmani acum sute de ani a supravieţuit peste timp. I s-a mai spus Beştepeaua Turcească, pentru a nu fi confundată cu cea Moldovenească, aşa cum era numită pe timpuri Mahmudia. Cele cinci colinele străjuiesc impunător aşezarea… Este un tărâm încărcat de istorie şi frumoase poveşti… Legenda locului spune că, pe lângă sat a trecut odată, în drumul său spre Tulcea, puternicul sultan Mahmud al II-lea (1808-1839). Stăpânul Imperiului Otoman a fost impresionat de aceste locuri şi a decis să construiască pe cea mai înaltă dintre coline (n.r. altitudine maximă 242 m) o puternică cetate, de unde se putea străjui uşor întreaga zonă. Fortificaţia a fost imediat ridicată şi mulţi ani, de aici, otomanii au controlat atent regiunea…Povestea este una frumoasă însă de urma cetăţii din legendă nu a dat nimeni, niciodată… La Beştepe sunt însă multe fortificaţii şi ce este interesant, sunt mult mai vechi decât cea din povestea sultanului Mahmud. La 1 kilometru Nord Est de Sat, în zona Piatra lui Boboc se găsesc ruinele unei dave getice datată acum mai bine de 2300 de ani. Lângă Beştepe sau chiar în vatra satului se mai găsesc vestigii şi aşezări din vremea străbunilor geţi, din timpul romanilor sau din epoca romano-bizantină… De urma cetăţii lui Mahmud nu a dat încă nimeni, dar nicio legendă nu apare fără sâmburele său de adevăr. Cine poate ştii… Poate stă ascunsă sub colinele înverzite, aşteptând momentul potrivit pentru a-şi spune întreaga poveste…

 Sursă foto – wikimapia.org; dealurile Beştepe – poză încărcată de fcşerban în 2012

[codepeople-post-map]

Dinogeţia, o poveste milenară

La Garvăn, comuna tulceană Jijila se găsesc ruinele unei cetăţi romane impresionante, Dinogeţia. Ptolemeu o pomeneşte pentru prima dată, undeva pe malul Dunării. A existat, se pare, o Dinogeţia pe ţărmul celălalt al Dunării, după care romanii au mutat aşezarea pe malul tulcean. Împăratul Diocleţian a refăcut-o într-o cetate puternică, cu ziduri groase de trei metri şi care avea 14 turnuri în formă de potcoavă. La circa 2 km NNV de Garvăn se găseşte şi fortificaţia militară „La Bisericuţa”, care a funcţionat între secolele I – III. A fost casa mai multor forţe militare importante precum celebra Legio V Macedonica, Legio I Iovia sau a cohortelor I Cilicum sau II Mattiacorum. Se ştie faptul că în timpul Licinius (308-324) unul dintre împăraţii care i-a prigonit pe creştini, aici au fost martirizaţi mai mulţi militari romani care nu vroiau să renunţe la credinţa în Cruce.Cetatea romană Dinogeţia a fost distrusă în anul 559 de kutrigurii conduşi de căpetenia Zabergan. Locuire a mai existat timp de aproape un secol, dar apoi vechiul oraş a fost părăsit, într-o perioadă în care zona era puternic afectată de migraţia triburilor slave.  Dinogeţia antică este menţionată de trei mari opere ale antichităţii: Tabula Peutingeriana, Itinerarum Antonini (ambele de sec III) şi  Notiţia Dignitatum (sec V). Povestea sa nu s-a încheiat însă după migraţiile avaro-slave. Fortăreaţa a fost refăcută de bizantini în veacul al X-lea, în vremea lui Ioan I Tzmiskes, după ce acesta reuşeşte să îl alunge din bătrâna Scytie Minor pe cneazul Rusiei Kievene, Sviatoslav Igor. Prezenţa unor trupe bizantine este atestată la Dinogeţia până spre finalul sec.XII, când cetatea este definitiv abandonată.

sursă foto – wikipedia.org

[codepeople-post-map]

Licostomo, oraşul dispărut

Una dintre cele mai mari taine a Dobrogei medievale este cea a cetăţii Licostomo, o urbe a cărei localizare a trezit şi trezeşte încă aprigi controverse. S-a spus mult timp că Licostomo era de fapt cetatea Chilia, însă cercetările intense au condus la concluzia că Licostomo a fost o aşezare distinctă de oraşul medieval pe care Ştefan cel Mare l-a cucerit în anul 1465. Cetatea celor “Două Guri de Lup” a existat în zona Vâlcov- Periprava (braţul Chilia) şi a fost timp de mai multe secole, un punct extrem de important pe hărţile comerciale şi militare ale zonei. Interesant este şi faptul că Vâlcov, numele unui sat ucrainean de pe braţul Chilia, se traduce tot Gură de Lup, dar în slavonă. Un izvor bizantin din secolul IX vorbeşte despre Lykostomion şi despre faptul că aici conducea proto-spătarul şi arhontele Toma, comandant al flotei imperiale. Funcţiona aşadar un port extrem de util şi din acest motiv, genovezii au ţinut cu tot dinadinsul să îl controleze, la venirea lor în secolul XIII, atunci când au primit monopolul comercial de la Gurile Dunării. Ei au dezvoltat vechea aşezare bizantină şi au făcut din Licostomo un oraş şi mai puternic ca până atunci. La un moment dat, oraşul a dispărut pur şi simplu, din motive care, şi astăzi, rămân nedesluşite. Tot nedesluşită este şi originea numelui acestei urbe, neştindu-se motivul pentru care Bizanţul a numit-o Cetatea celor Două Guri de Lup…

Sursă foto – wikipedia.org – monedă Împăratul Ioan I Tzimiskes, împăratul bizantin care a întărit toate cetăţile dobrogene

[codepeople-post-map]

Gerontius, eroul uitat al cetății Tomis

În urmă cu mai bine de 1600 de ani, Roma avea mari probleme la granițele imperiului cu triburile migratoare, care jinduiau la bogățiile provinciilor sale. Goții cei războinici mai ales, alungați de hunii sălbatici, puseseră ochiii pe Dobrogea noastră și tot încercau să prade și să jefuiască. Imperiul s-a luptat un timp cu ei, dar după ce împăratul Valens a fost învins și ucis de armata lui Athanaric în bătălia de la Adrianopole (378 d.H) s-a hotărât atunci că e mai bine să se cadă la pace cu triburile venite din Nord.

În anul 382, împăratul Theodosius I încheie pace cu acești goți și îi lasă să se așeze la Nord și la Sud de Dunăre, dându-le pământ și în Scytia noastră. Viața goților era foarte bună, erau autonomi, scutiți de la dări, Imperiul le dădea hrană și daruri scumpe, iar pentru toate acestea, ei trebuiau doar să se ridice la luptă, din când în când, împotriva altor migratori. Dar tot nu erau mulțumiți, pentru că nu aveau voie să intre în orașele mari ale Pontului. Așa se întâmpla și cu goții ce își aveau așezare lângă cetatea Tomis. Acești războinici îi batjocoreau adesea pe cei din oraș, care abia dacă nu mureau de foame, în timp ce migratorii aveau de toate. Dar într-o zi, străinii au mers și mai departe și s-au gândit să intre în cetate, să o jefuiască și să facă alte grozăvii.

De această hotărîre a lor află însă pe dată comandantul gărzii tomitane, pe nume Gerontius. Istoricul bizantin Zosimus a scris despre acesta, în cartea sa „Historia Nova”, că era „un bărbat destoinic, de o forță fizică grozavă și apt pentru orice ispravă de război”. Romanul ordonă soldaților săi să îl însoțească într-o expediție de pedepsire a străinilor, dar militarii refuză (!), fiindu-le prea mare frică de războinicii străini. Gerontius nu renunță la decizie și iese hotărât din cetate, însoțit de doar doi-trei apropiați. La început, goții se amuză pe seama temerarilor și trimit împotriva lor câțiva dintre cei mai puternici războinici. Sub loviturile năpraznice ale comandantului, aceștia cad unul după altul. Patrulele militare de pe ziduri prind curaj când văd faptele șefului lor și ies să îl ajute. Totul se transformă într-o luptă sângeroasă, pe care tomitanii o câștigă clar.

Cei câțiva goți care scapă, reușesc să se ascundă într-o misiune creștină din apropierea zidurilor orașului. În loc să primească recunoștința împăratului, Gerontius se trezește că acesta este foarte supărat pe el, întrucât îi atacase „aliații” și nu vrea să ia în seamă spusele ofițerului. Gerontius este la un pas să fie condamnat la moarte, fiind chiar acuzat că ar fi furat de la goți cadouri scumpe, primite de la împărat. Militarul își demonstrează însă nevinovăția (podoabele fuseseră duse în tezaurul orașului), dar tot este alungat, deposedat de bunuri și posesiuni și exilat în altă provincie a Imperiului. Ironia face ca, după câțiva ani, Theodosius să aibă din nou probleme cu goții, și tot la Tomis. Își aduce aminte atunci de viteazul Gerontius, îl recheamă pe acesta, iar militarul scapă orașul de primejdie, încă o dată. Ofițerul cel viteaz a păzit zidurile orașului ani mulți de atunci înainte, până când a murit de moarte bună, onorat și respectat ca un adevărat erou în viață, de către locuitorii orașului Tomis.

 

[codepeople-post-map]

Misterele cetăţii Callatis -Întemeierea şi taina papirusului

Mult timp s-a spus că toate cele trei mari colonii greceşti de pe teritoriul Dobrogei (Histria, Tomis şi Callatis) au fost întemeiate în veacurile VI – VII înainte de Hristos. Cercetările ultimelor decenii au confirmat teoria în ceea ce priveşte Histria (sec VII, în timpul celei de a 33-a Olimpiade) şi au datat întemeierea Tomisului pe la mijlocul secolului VI. În cazul Callatisului s-a născut însă o controversă, elucidată totuşi într-un final. Se ştie acum, că această colonie a apărut de fapt în secolul IV î.H, în timpul regelui Amyntas al III-lea Macedoniei, tatăl lui Filip II şi bunic al lui Alexandru Macedon. De altfel, niciunul dintre vestigiile arheologice descoperite la Mangalia nu a putut fi datat mai devreme de secolul IV. Din acea perioadă a întemeierii Callatisului datează şi un monument extraordinar, unic în Europa. Este vorba despre Mormântul cu Papirus, o construcţie antică, deasupra căreia a fost ulterior ridicat Muzeul de Arheologie Callatis.

Callatis - Mangalia

Mormântul construit din blocuri mari de piatră cioplită şi înconjurat cu un ring de asemenea din piatră a fost descoperit în 1959. În sarcofag s-au descoperit rămăşiţele unui bărbat, om de vază al cetăţii, întrucât avea lângă cap două coroane din funze de lauri, confecţionate din bronz aurit. Marea comoară din mormânt este însă alta: un papirus unic în Europa, cel mai vechi (se foloseau în general pergamente, din cauza umidităţii ridicate), scris în greacă, cu o cerneală maronie. În momentul în care a fost deschis sarcofagul, papirusul s-a fărâmiţat. A fost dus la Moscova,  pentru restaurare şi …uitat vreo 50 de ani. Papirusul s-a întors anii trecuţi la Mangalia iar în prezent, fragmentele sale (154) continuă să fie cercetate de specialişti, încercându-se traducerea sa completă. Ce conţine acest document antic şi cine era defunctul înmormântat cu atât fast? Era el un artist al cetăţii, onorat pentru creaţii sau chiar întemeietorul coloniei doriene de la Pontul Euxin. Acestea sunt doar câteva din întrebările la care vom afla, cu siguranţă, răspunsul, în anii ce vor veni.[codepeople-post-map]

La Gârliciu, în Cius, cetatea împăratului Valens

O altă cetate importantă din istoria antică a Dobrogei se află pe raza actualei comune Gârliciu. Se numeşte Cius şi o parte dintre ruinele sale pot fi văzute şi astăzi în zona Hisarlâc, la 5 kilometri Sud de comună. A fost o cetate port, puternică în secolul 4 d.H, dar despre care se spune că ar fi fost înfiinţată încă din veacul I, pe vremea împăratului Vespasian (69-79). A devenit celebră însă datorită împăratului Flavius Valens (sec4), cezar roman care făcea parte din secta ariană. Acesta a venit la Cius, în perioada războaielor sale cu goţii iar reconstrucţia cetăţii, din acel an, i se datorează lui. Istoricii îl plasează în cetatea din zona Garliciu, cel mai probabil în primăvara lui 368. Pe situl arheologic au fost găsite mai multe inscripţii greceşti şi latine, ceramică şi mai ales un tezaur de monede. Unul dintre izvoarele epigrafice descoperite ne vorbeşte despre reconstrucţia făcută de Valens: ” Flavius Valens, marele victorios… cel care i-a învins pe goţi… a ridicat din temelii şi această cetate, pentru a servi la apărarea ţării”. Din aceeaşi inscripţie aflăm că refacerea Ciusului a fost efectuată de “soldaţi devotaţi, puşi la treabă prin grija tribunului Marcian, a comandantului Ursicinus şi cu ajutorul lui Flavius Stercorius, bărbat de rang ecvestru, “ducele” (într-o variantă a traducerii) provinciei. La Cius au fost identificate două incinte (120/120 m, respectiv 85/60), înconjurate cu şanţ şi val de apărare şi se ştie că aici era contată în veacul al patrulea o unitate de cavalerie. Vremurile de glorie ale cetăţii Cius nu au durat mult timp. Asemeni celorlalte cetăţi de pe limesul dobrogean (linie de frontieră), oraşul antic şi-a încetat existenţa cel mai probabil în veacul al şaselea, când provincia era devastată de atacurile migratoare iar Imperiul de Răsărit nu mai avea forţa de altădată a Romei. Din păcate, nu au existat niciodată destui bani ca la Cius să se facă cercetări arheologice sistematice. Acest sit merită însă o soartă mai bună şi cu siguranţă ascunde numeroase alte poveşti extrem de interesante, care ne pot ajuta la recrearea istoriei antice dobrogene.

[codepeople-post-map]

Dunăreni / Sacidava În cetatea regelui Roles

În sud-vestul judeţului Constanţa, în Lunca Dunării se află satul Dunăreni, aşezare cu 1500 de suflete, care aparţine de comuna Aliman. Pentru iubitorii de istorie, acest sat aparent obişnuit, are o importanţă aparte.Dunareni Sacidava Aici, pe Dealul Muzait, la cinci kilometri depărtare de aşezarea modernă se află unul dintre cele mai interesante situri arheologice ale Dobrogei şi anume cetatea Sacidava. A fost identificată de Vasile Pârvan la începutul secolului trecut, dar s-a săpat puţin în ultima jumătate de secol, nefiind niciodată destui bani pentru cercetarea sistematică. Sacidava merită însă vizitată, ruinele sale având de împărtăşit poveşti fără seamăn. Aici îşi aveau oraşul geţii din tribul Sacilor. În anul 31 î.H, regele get Roles, aliat al împăratului roman Octavian Augustus, l-a ajutat pe acesta să îi învingă pe Marc Antoniu şi pe Cleopatra, în celebra bătălie antică de la Actium. Doi ani mai târziu, Roles se afla în război cu alţi doi regi din Scytia Minor, Dapyx şi Zyraxes. Sacii au cerut ajutor prietenilor lor romani, care au trimis o armată condusă de proconsulul Licinius Crasus. Acesta l-a învins şi ucis mai întâi pe Dapyx şi i-a distrus cetatea aflată se pare, undeva în zona Cheilor Dobrogei. Civilii din tribul lui Dapyx au fugit din oraş şi s-au ascuns în peştera Keiris. Cu ajutorul unui trădător, romanii au găsit însă intrările în peşteră şi le-au zidit, condamnându-i astfel pe geţi la moarte prin înfometare. Crasus l-a atacat apoi pe Zyraxes, cel care conducea cetatea Genucla (posibilă identificare – judeţul Tulcea, zona Somova). A distrus şi acest oraş, punând astfel capăt oricărei rezistenţe getice. Campania lui Crassus a reprezentat practic preluarea totală, de către Roma, a controlului în vechea Dobroge. Sacidava a fost martora unei alianţe care a dus efectiv la cucerirea pământului dintre Dunăre şi Mare, dominaţie care avea să dureze mai bine de şase secole (incluzând aici şi perioada romano-bizantină). Localnicii din Dunăreni povestesc despre comori îngropate printre ruine, atât în dava lui Roles, cât şi în aşezarea romană care s-a dezvoltat ulterior pe Dealul Muzait.

[codepeople-post-map]

Callatis 1 – Cetate întemeiată în secolul IV î.H de Grecii Dorieni

Callatis 1 – Cetate întemeiată în secolul IV î.H de grecii dorieni, Callatis a fost unul dintre cele trei mari orașe ale antichității dobrogene, alături de Histria și Tomis. Șantierul arheologic este suprapus de orașul modern, ruinele vechii cetăți putând fi întâlnite la tot pasul, în timpul unei plimbări făcute în Mangalia de azi

Filme documentar realizat în anii 2007-2008 de televiziunea CTV. Echipa care a realizat aceste film a fost compusă din: Cristian CEALERA (realizator- producător), Răzvan MALCIU (editare imagine, foto, regie), Cristian MEDVEGHI (operator imagine), Marius KLEIN (voice-over), Marius MATEESCU (muzică), Bebe PITEI (foto)
Marian URDĂ (asistent producție).

Carsium – Cetatea de la Hârșova

Carsium – Cetatea de la Hârșova a fost una extrem de importantă pentru Imperiul Roman, care construise pe linia Dunării mai multe fortificații puternice. În primele secole ale milenilui I d.H, Carsium a fost un punct strategic și un oraș extrem de înfloritor.

Cetatea Carsium

Histria – Misteriosul zeu Forkis, “Bătrânul Mării”

Pe vremea coloniştilor greci veniţi din Milet, la Histria erau adorate 16 divinităţi, dintre care 12 erau zeii Panteonului olimpian.Ceilalţi adoraţi ai Histriei erau fie derivate ale unui zeu consacrat precum Apollo Boreas (cel ce învinge vântul de Bord) sau Apollo Pholeuterios (cu funcţie de medicină), fie zeităţi distincte ca Theos Megas sau Forkis. Acesta din urmă mi-a atras personal atenţia, fiind o divinitate inedită.

Cetatea Histria

Într-o lume elenă în care navigatorii îl adorau pe Poseidon, Forkis este tot un zeu al mării (Bătrânul Mării), dar unul misterios, întrucât sunt foarte puţine consemnări ale sale. Histria este singurul oraş antic din România unde s-a găsit dovada adorării sale, într-o inscripţie. Despre acest Bătrân al Mării doar Homer a scris în operele sale. De asemenea, pe insula greacă Ithaca (casa lui Ulise) există şi astăzi o peşteră cu numele acestei divinităţi. Forkis rămâne un zeu marin enigmatic, şi poate în viitor, dacă se vor mai descoperi vestigii legate de el, vom reuşi să aflăm răspunsurile întrebărilor pe care o naşte adorarea sa în antichitate.

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.