Balada nunţii de la Hârşova – Sava Latinul şi încercările mirelui

Balada nunţii de la Hârşova – Sava Latinul şi încercările mirelui

Marii culegători de folclor de la finele secolului XIX au descoperit în Dobrogea noastră diverse variante ale unei balade extreme de interesante. Este vorba despre peţirea unei fete foarte frumoase, fiica unui anume Sava sau Savai, un “latin” bogat din oraşul Hârşova. Povestea este, pe scurt, următoarea: un tânăr bogat din Bucureştiul Evului Mediu, însoţit de naşul său “de neam mare”, merge în Dobrogea să îşi ia ca soaţă pe fata acestui “latin” din Hârşova. Fiecare variantă ne prezintă nume diferite ale naşului şi finului dar Sava latinul este mereu acelaşi. Unul dintre rapsozii populari anonimi ne spune că ”Se însoară Iancu Vodă / Şi-l cunună Mihnea Vodă / Dar fata de unde-o ia / Din oraş, din Dobrogea / De la latinul bogat / Savai, câinele spurcat / Şi de lege lepădat”. Sava este nume românesc dar el apare ca “latin” şi „de lege lepădat”, fiind probabil creştin de rit catolic sau chiar trecut la religia musulmană. Sava vorbeşte trei limbi: “O dată pe letineşte / Altădată otomăneşte/ Apoi strigă româneşte”. Într-o altă variantă a baladei Iancu Vodă este naşul şi nu mirele (numit Bădislav din Bucureşti) : “Iar de naş pe cine-avea / Iancu vodă-i cununa / Şi fata de unde-o ia / Tot din târg de Dobrogea / Din oraşul Hârşova / Pe fata latinului / Pe fata hainului “. Naşul şi finul ajung la Hârşova la casa lui Sava şi urmează vechiul obicei al peţirii. Tatăl nu vrea însă să îşi dea fata imediat străinilor şi îi pune pe aceştia la diverse încercări, pentru a vedea dacă mirele este omul potrivit. Astfel, el îşi închide porţile curţii şi îi cere pretendentului să intre cum o putea, dar cu tot cu darurile aduse: Să se aleagă mirele / Mirele ginerele / Înalţe ca umerele / Ca şoimii cu aripile / Ca să sară porţile / Porţile şi buţile”. Ginerele aude dar se sperie, dar este imediat ajutat de către naşul său. Acesta îl urcă în căruţa plină cu butoaie de vin, înhamă un armăsar nărăvaş şi îl loveşte pe acesta cu biciul: “Odată de-l atingea / Calul trei porţi că sărea/ Şapte buţi alăturea”. Mirele ajunge în curte dar Sava îl testează din nou: îi arată un baston de lemn şi îi cere tânărului să spună care e partea dinspre rădăcină. Din nou, naşul îşi salvează mirele: “Dară naşul ce făcea / O albie că îmi lua / Şi cu apă o umplea / Bastonul plută punea / Rădăcina jos trăgea / Vârfu-n sus că-mi rămânea”. A treia şi ultima încercare este următoarea: Sava aduce trei fete cu chipurile acoperite şi îmbrăcate la fel şi îi cere mirelui să o recunoască pe a lui… Tânărul aruncă pe jos câteva mărgăritare şi strigă: dacă fata lui Sava nu le culege imediat, el le va omorî pe celelalte… Imediat, fiica lui Sava se repede să culeagă pietrele nestemate… Atunci abia Sava latinul se îmbună şi acceptă să îşi dea fata după tânărul valah: “ “Ţine-o, ţine-o, nu o lăsa / C-aia este mireasa / Salba de gât punea / Mahmudele asemenea / Şi-a fost nuntă domnească / De-n veci să se pomenească”…

Bibliografie – G.D Teodorescu, Pesculescu Olt, Theodor Burada, balade populare, Simion Florea Marian – Nunta la români; slideshare/maryamirabela – balade populare

sursa foto -jurnaldenavetist.blogspot.ro

[codepeople-post-map]

Karavanserai – Marile hanuri ale Dobrogei otomane şi drumurile provinciei

Termenul de karavanserai (caravanserai) ne duce imediat cu gândul la Orient, la Drumul Mătăsii şi la negustorii care merg prin pustiul deşertului căutând cu disperare la orizont siluetele unor aşezări umane sau umbrele unor oaze . Cuvântul se regăseşte în Dex cu explicaţia – mare han unde poposesc caravanele… Ce ştim mai puţin este că Dobrogea şi-a avut şi ea karavanseraiurile sale, în timpul dominaţiei otomane. Se aflau la răspăntiile marilor drumuri comerciale dar şi în zone mai îndepărtate… Să nu uităm că mulţi călători străini (mai ales occidentalii) care au trecut pe aici în Evul Mediu, cu precădere pe drumul median din centrul provinciei numeau aceste locuri drept “desertum”, o stepă pustie şi aridă în timpul verii şi cu un crivăţ necruţător, în anotimpul rece…Karavanserai-urile dobrogene erau identice cu cele întâlnite pe întreg cuprinsul Imperiului Otoman… Hanuri mari cu zeci sau chiar peste 100 de camere, cu încăperi ce dădeau unele în altele, fiecare dintre aceste spaţii putând găzdui măcar câte o familie… Prezent în Dobrogea de la jumătatea secolului XVII, celebrul călător Evlya Celebi descria în detaliu aceste lăcaşuri ale pribegilor… Camerele de locuit înconjurau o curte umbrită de un arbore capabil să ţină umbră călătorilor obosiţi de drum lung… În aceeaşi curte exista cel puţin un bazin cu apă proaspătă şi bună, un izvor sau o fântână, locuri unde oaspeţii se puteau răcori şi unde puteau fi adăpate şi animalele… Fiecare karavanserai îşi avea grajdurile sale, unde puteau fi ţinuţi şi îngrijiţi zeci sau chiar sute de cai. Hanul avea magazii mari pentru depozitarea mărfurilor şi ateliere, fierării – potcovării etc Karavanseraiurile Dobrogei erau mici, mari şi medii, fiind locurile unde trăgeau mereu expediţii militare sau diplomatice, caravane de negustori sau călători obşnuiţi… În aceste caravanseraiuri era primit orice călător, fie el musulman sau ghiaur (necredincios), la orice oră din zi sau din noapte… Evlya Celebi a scris că mari kavanseraiuri se găseau în veacul al XVII-lea în multe dintre oraşele sau târgurile importante ale provinciei, laolaltă cu mari centre comerciale (bazaruri, târguri)… Mangalia îşi avea 3 hanuri şi peste 300 de prăvălii, marele centru Babadag avea mult mai multe precum şi 390 de prăvălii, Hârşova 3 hanuri şi 110 de mici prăvălii iar la Karasu (viitorul Medgidia) exista cel puţin un han şi peste 50 de prăvălii… Celebru era acel caravanserai de la Babadag din curtea geamiei lui Gazi Ali Paşa. Această personalitate a lăsat moştenire în 1620 oraşului karavanseraiul întemeiat de el, alături de alte câteva proprietăţi… Hanurile Dobrogei otomane erau fie simple, fie cu etaj, în funcţie de importanţa lor… În acele timpuri, călătorii fie ei musulmani, străini sau valahi obişnuiau să meargă pe drumurile cunoscute şi păzite. Însuşi Celebi, în timpul celor cinci călătorii ale sale în Dobrogea a folosit mai ales drumuri principale precum cel litoral, cel median sau din zona Dunării … O rută obişnuită era cea pe traseul Silistra – Balcic – Cavarna – Mangalia – Kustendge – Caraharman – Babadag (de la Sud la Nord şi înapoi)…Multe dintre hanurile de altădată nu au fost descoperite, sigur se găseau la Karamurat (Kogălniceanu de Constanţa), la Esterabad (Ester, lângă Târguşor) sau la Inehan Cişmeşi (Fântânele). Sunt lăcaşuri care au dănuit sute de ani, care ar avea mii de poveşti de spus…

Bibliografie – Adrian Ilie – Valea Kara-Su Monografie istorică; Evlya Celebi; Calatori straini in Tarile Romane,  Revista Peuce; Pontica, Analele Dobrogei – serie veche

Sursa foto – historytoday. com – Interiorul unui caravanserai turcesc din secolul XVII, desen în culori dintr-un manuscris al vremurilor – Art Archive/Dagli Orti/Museo Correr Venice

[codepeople-post-map]

Secretele castrului roman Carsium  

Ruinele impresionante care azi, la Hârşova, atrag turişti de peste tot, datează în general din perioada medievală. Vorbim de zidurile de stâncă vizibile dinspre Dunăre şi de ruinele vechi de doar câteva sute de ani. Lumea le înglobează sub denumirea generică de Carsium, numele cetăţii antice. Dar Carsiumul milenar nu este aproape deloc vizibil. Castrul roman ridicat pe aceste locuri în urmă cu aproape două milenii este încă, în mare parte, ascuns sub aşezarea modernă. Poate şi multe dintre obiectivele medievale au sub ele fundaţiile construcţiilor romane. Ce este cert: nimeni nu ştie cum arăta exact castrul, cât de întins era el, ce populaţie avea între zidurile sale. În 2009 a fost descoperită poarta de nord a cetăţii romano-bizantine (sec III-IV) şi cele două turnuri ce o flancau. Periodic, în diverse puncte ale Hârşovei, ies la iveală vestigii din vremurile romane, dar este dificil ca toate aceste elemente să fie puse cap la cap pentru a reface întreaga poveste a aşezării. Ce se ştie este faptul că acest castru a fost ridicat de soldaţii Imperiului, cel mai probabil peste zidurile unei fortificaţii ale geţilor, acum supuşi. În anul 103 e.n, între cele două războaie purtate cu Dacia lui Decebal, Traian “întărea cu ziduri de piatră”castrul de la Dunăre. Dovadă în acest sens stă o inscripţie care menţionează lucrările de fortificare, efectuate sub comanda unui legat imperial de rang pretorian, Fabius Postuminus. Din acest izvor epigrafic ştim că acest castru a fost ridicat de soldaţii din alla a II Hispanorum. Beneficiarii imediaţi ai noii fortificaţii au fost însă sodaţii din “alla gallorum flaviana”, dar de-a lungul secolelor, trupe din diverse legiuni şi-au avut aici tabăra (Legio I Italica, Legio I Iovia Scytica sau din flota Classis Flavia Moesica). Pentru Traian şi ceilalţi împăraţi romani, Carsium era o cetate extrem de importantă de pe limesul fluvial (frontieră), misiunea soldaţilor de aici fiind aceea de a apăra vadul de trecere al Dunării. Castrul a fost adesea atacat de diverse seminţii antice şi de câteva ori, chiar distrus, ştiut fiind faptul că el a fost refăcut de două ori, din ordinul împăraţilor Constantin cel Mare (prima jumătate a secolului IV) şi Iustinian (sec.VI). Timp de aproape jumătate de mileniu(sec II – VII), Carsiumul antic a fost unul dintre oraşele importante ale Moesiei Inferior, o urbe extrem de dezvoltată din punct de vedere economic şi militar. O istorie impresionantă, cu poveşti pe măsură, pe care avem datoria de a le readuce în atenţia celor din vremurile noastre…

sursă foto – adevarul.ro – carsium -hârşova – vedere aeriană

[codepeople-post-map]

Vlad Ţepeş în Dobrogea

Timp de câteva luni, în anul 1462, o parte din bătrâna noastră Dobroge s-a aflat iarăşi sub controlul fraţilor valahi, aşa cum se întâmplase şi pe vremea lui Mircea cel Bătrân. De această dată, artizanul eliberării a fost Vlad Ţepeş, domnitor al Ţării Româneşti şi unul dintre cei mai curajoşi conducători creştini ai Evului Mediu. Dracula, aşa cum a fost el poreclit şi-a lansat marea campanie anti-otomană în iarna lui 1461 atacând cetăţi de peste Dunăre (din actuala Bulgarie) aflate sub stăpânirea Imperiului Otoman. Au căzut pe rând Obluciţa, Novoselo, Silistra, Turtucaia, Giurgiu, turcii înregistrând pierderi uriaşe. În primăvara anului următor, Ţepeş, în fruntea a 30.000 de oşteni (sultanul Mahomed al II-lea avea o armată de 120.000 de oameni) începe să atace şi cetăţile dobrogene de pe malul drept al Dunării. Eliberează Cernavodă, Medgidia şi Hârşova, precum şi alte aşezări din spaţiul pontic. Rămâne se pare aici luni bune, fără să se ştie însă foarte bine unde îşi avea cartierul general. Într-o scrisoare trimisă din Dobrogea aliatului şi cumnatului său Matei Corvin, rege al Ungariei şi Trasilvaniei, Ţepeş vorbeşte despre uciderea a 23.884 de militari otomani, de-a lungul întregii campanii dunărene. Cetăţile dobrogene se află însă sub controlul său puţin timp. Ţepeş este forţat să îşi retragă armata din Dobrogea. Ulterior, vândut de către boieri, care l-au preferat pe fratele său Radu cel Frumos (preferat al sultanului), domnitorul Ţării Româneşti părăseşte ţara şi se refugiază în Transilvania, la Matei Corvin. Va merge apoi la Buda, unde va rămâne până în 1476, când se va întoarce la domnie, dar numai pentru câteva luni. Între timp, Dobrogea reintrase sub stăpânire otomană. Timpul nu i-a mai permis lui Dracula să revină în Dobrogea. Poate dacă s-ar fi întâmplat asta, istoria pământurilor noastre ar fi căpătat un cu totul altul curs.

[codepeople-post-map]

Mihai Viteazul şi cucerirea Hârşovei

La sfârşitul anului 1594, domnitorul Ţării Româneşti a început lupta de eliberare de sub controlul Imperiului Otoman. Mihai Viteazul a nimicit garnizoanele otomane din principatul său, după care a ocupat linia strategică a Dunării, mutând teatrul de război în Sudul fluviului, dar şi în Dobrogea noastră. În aprilie 1595 oştile lui Mihai atacă Hârşova otomană, apărată de o garnizoană puternică şi sprijinită de contingente venite din centrul regiunii. Bătălia de la Hârşova este una extrem de sângeroasă: cei peste 7000 de turci sunt învinşi şi cei mai mulţi dintre ei ucişi. Stolnicul Constantin Cantacuzino a scris despre această confruntare: “Iar turcii din Hârşova ieşiră cu oaste împotriva Predii Spătarul şi a Radului Comisul (n.r.Preda şi Radu Buzescu)… şi se loviră cu turcii şi fură biruiţi turcii, gonindu-i pe gheaţă, îi tăiară foarte rău. Şi aprinseră şi Hârşova”. În timpul campaniei dobrogene a lui Mihai, bătrâna cetate Carsium, ghinionistă pentru că se afla sub stăpânire otomană, este supusă la două cuceriri. Ultima dată, aceiaşi Preda şi Radu Buzescu sunt trimişi de voievod să distrugă din nou Hârşova, pentru a nu permite inamicului să se regrupeze şi să îşi întărească forţele. Nu vom vorbi despre celelalte acţiuni militare din Dobrogea (ex. Silistra) sau de la Brăila, dar trebuie să facem o referire legată de reacţia dobrogenilor creştini, din timpul acelor confruntări militare. Un contemporan al vremii (sursă Călători străini 3) scria că aceştia l-au ajutat pe Mihai Viteazul, în ciuda faptului că nu formau o armată profesionistă: “Locuitorii Dobrogei sunt viteji şi se pot strânge laolaltă un număr însemnat, deşi nu au altă arme decât spada şi puţine arcuri şi săgeţi”…

Sursă – Istoria Dobrogei – Ion Bitoleanu, Adrian Rădulescu

sursă foto – wikipedia.org (portretul din 1601)

[codepeople-post-map]

O legendă inedită – “Urşii”, asediul şi cetatea Hârşova

Celebrul scriitor turc Evlya Celebi a efectuat la jumătatea veacului 17 două călătorii în Dobrogea, oferind posterităţii informaţii extrem de preţioase despre localităţile aflate între Dunăre şi Marea Neagră. El a ajuns şi la Hârşova, acolo unde a aflat o legendă extrem de interesantă, de unde provine şi numele oraşului. Se spune că în plin Ev Mediu, atunci când otomanii purtau războaie cu Mircea cel Bătrân şi urmaşii săi pentru cetăţile din Dobrogea, o armată a unui sultan a ajuns şi lângă marele oraş de pe Dunăre. Turcii au început să asedieze fortăreaţa, dar nu de pe fluviu, unde zidurile erau inexpugnabile, ci de pe uscat, din câmpie. Românii din cetate erau mai puţini decât atacatorii şi şansele de a rezista în faţa atacului erau foarte mici. De aceea, creştinii s-au hotărât să îşi ia prin surprindere duşmanii, riscând totul pe o ultimă carte.

Celebi povesteşte că asediaţii şi-au pus blănuri de urs peste ei şi i-au atacat noaptea pe otomanii aflaţi în tabăra militară. Se spune că atunci când a văzut cine atacă, sultanul (nu ştim numele său, neavând data exactă a asediului) a strigat: „Odovan hîrş gelyor”, care se traduce ca “vine ursul în câmpie”. Românii le-au provocat pierderi mari atacatorilor, dar Celebi nu ne mai spune dacă aceştia au mai reuşit să cucerească cetatea. Probabil au făcut-o în cele din urmă, pentru că după 1420, toate oraşele mari ale Dobrogei se aflau deja sub controlul Înaltei Porţi. De la ursul care coboară în câmpie, vechiului Carsium i-a rămas numele de Hârşova, urbea fiind menţionată de otomani şi ca Harisova, iar de către călători germani ca Chirschowa, Hirsove, Kersova sau Harsowa….

Sursă bibliografie – arheolog Constantin Nicolae (responsabil şantier Carsium Hârşova) – lucrări publicate în Revista Pontica, informaţii din opera lui Evlya Celebi

Sursă foto – litografie A. Von Saar, după un desen de Erminy, din 1826

[codepeople-post-map]

Carsium – Cetatea de la Hârșova

Carsium – Cetatea de la Hârșova a fost una extrem de importantă pentru Imperiul Roman, care construise pe linia Dunării mai multe fortificații puternice. În primele secole ale milenilui I d.H, Carsium a fost un punct strategic și un oraș extrem de înfloritor.

Cetatea Carsium

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.