Pădurile de altădată ale Dobrogei

Pădurile de altădată ale Dobrogei

“Când eram fecior, pădurea era până în poarta ogrăzii… Astăzi mergi o zi să îi încerci cărarea…” Aşa spunea acum vreo 40 de ani un bătrân rumân care se născuse tocmai pe vremea Războiului de Independenţă… Nimeni nu mai ştie a spune de unde anume era acel moşneag… Poate din Moldova, poate Transilvania, poate din Muntenia cea umbrită la miazănoapte de crestele Carpaţilor, sau poate chiar din Dobrogea noastră… Toate provinciile istorice româneşti au fost pe vremuri pline de păduri bătrâne şi de codrii de nepătruns… Unii spun că acum câteva sute de ani, peste 60% din ele erau stăpânite mai mult de arbori… Chiar şi tărâmul nostru cel dintre Dunăre şi Mare a avut păduri bogate, care ocupau mult mai mult teritoriu decât în ziua de astăzi. Dovadă stau mărturii istorice dar şi toponime antice şi medievale ce au rezistat vremurilor… Exemplu stă şi cetatea Ulmetum (azi comuna Pantilimon, judeţul Constanţa), nume care se traduce prin Pădurea de Ulmi, existentă aici în vremea stăpânirii romane, acum două milenii. Existau în antichitate şi păduri de pini, una nu tocmai departe de cetatea Histria… De unde ştim asta? Arheologi reputaţi precum Vasile Pârvan au descoperit dovezi clare, potrivit cărora locuitorii coloniei greceşti foloseau făclii de luminat din lemn de pin, arbore care se găsea din belşug în vecinătate. Multe secole mai târziu, în plin Ev Mediu (1587), un călător străin consemna că se găsesc păduri bogate pe tot malul stâng al Dunării, “până sus”, unde se întindea marele codru de la miazănoapte…Şi astăzi întâlnim în judeţul Tulcea păduri dar pe vremuri, codrii aceia erau mult mai bogaţi… La Slava Rusă, la Babadag, în Nord-Vestul provinciei, la Luncaviţa (pădure de fag), la Balabancea, la Isaccea … Pădurea Letea, cât a mai supravieţuit din ea, stă şi ea drept dovadă în încercarea de a recreea povestea pădurilor de altădată…. Un alt izvor medieval ne spune: “ la miazănoaptea codrului din preajma Niculiţeulului cel vestit pentru vinul său se afla o cetăţuie, bine apărată din trei părţi de văi adânci, cu pante greu accesibile şi având împrejur adăpostul pădurii”. Pe vremuri, în Deltă exista Insula Peuce (a Pinilor), astăzi doar un grind a cărui locaţie exactă încă naşte controverse… Pe insula Peuce s-au stabilit seminţii de tot felul precum bastarni sau goţi, veniţi din alte zone împădurite ale Europei…Nu doar judeţul Tulcea îşi avea păduri… Ele erau şi în zona actualului judeţ Constanţa (zona Negreni – Băneasa- mult mai întinsă ca astăzi sau în zona Murfatlar – stejar şi mai târziu salcâm), chiar dacă nu în stepa centrală pe care călătorii străini o descriau adesea drept un adevărat “desertum”, ci mai mult în apropierea apei, pe malul bătrânului Istru… În a doua jumătate a secolului XVIII, elveţianul Franz Sulzer, secretarul voievodului Alexandru Ipsilanti (domnitor şi în Moldova şi în Ţara Românească) remarca în timpul unei călătorii: ”malurile navigabile ale Dunării au păduri atât de bune încât arborii lor, de înălţimea catargelor, nu numai că uşurează construcţia de vase, dar pot constitui şi o ramură de comerţ excelentă”…Dobrogea de altădată avea şi păduri de tisă, arbore acum aproape dispărut…. Tisa era acel “arbore frumos, cu lemn roşu, greu şi rezistent”, dar deloc potrivit pentru mocanii oieri care aduceau la păscut în Dobrogea turme uriaşe de zeci de mii de capete de ovine.. Peste tot în Ţările Române, ciobanii s-au obişnuit să taie acest arbore pentru că animalele se îmbolnăveau după ce păşteau frunzele sale toxice… Agricultura şi creşterea animalelor au condus la distrugerea multor codri dobrogeni sau la mişcorarea drastică a acestora… Imperiul Otoman a ştiut să exploateze din plin bogăţia pădurilor dintre Dunăre şi Mare… De peste tot din provincie, localnici aduceau cherestea la Babadag şi Kiustendge pentru a o vinde… Lemnul dobrogean a fost folosit din plin de către Imperiul Otoman care a făcut afaceri extrem de bănoase, atât cu cheresteaua din privincie cât şi cu cea adusă din celelalte ţări române… La 1850, Ion Ionescu de la Brad venea în Dobrogea noastră şi vorbea despre legătura dintre codru şi băştinaşi “Românii de aici sunt aşezaţi la poalele codrilor şi pe malul apelor, căci lor le place umbra de codru verde şi răcoarea de apă limpede, la alt loc să nu-i cauţi, că nu-i găseşti”… După 1880 apar plantaţii de salcâm şi stejar în zone precum Negru Vodă, 800 de hectare sau Comorova (Neptun Mangalia), 1000 de hectare… Astăzi există perdele forestiere şi rezervaţii importante în întreaga Dobrogea, dar nu mai putem vorbi în niciun caz de codrii de nepătruns de altădată…

Bibliografie – Constantin C. Giurescu “Istoria pădurilor româneşti din cele mai vechi timpuri şi până astăzi”

sursa foto  – peter lengyel / padurea niculitel

[codepeople-post-map]

Sărbătorile zeului Dionysos şi cetăţile pontice

În urmă cu mai bine de două milenii, locuitorii oraşelor greceşti de la malul Pontului Stâng se închinau divinităţilor olimpiene, “moştenite” din Elada, patria mamă. Dintre toţi zeii cunoscuţi (Zeus, Apollo, Hermes, Hera, Atena, Artemis etc), niciunul nu era însă celebrat atât de des precum Dionysos, zeul vegetaţiei, al vinului, al extazului şi al fertilităţii. Acesta era extrem de popular şi printre sciţi şi traci, aceştia din urmă adorându-l şi sub formele proprii Sabazios sau Derzelas (daco-geţii). De altfel, legendele spun că din Tracia muntoasă, zeul şi-ar fi extins cultul în întreaga lume, aici, în Munţii Balcani obişnuind să îşi desfăşoare celebrele şi controversatele sale serbări cu nimfe şi satiri. Este explicabil aşadar de ce sărbătorile lui Dionysos au fost extrem de populare în Dobrogea antică, la festivităţile în cinstea acestui zeu participând nu doar grecii din cetăţi, ci şi alte neamuri ale acestor meleaguri. Dovezile arheologice privind sărbătorile dionysiace din cetăţile Pontului sunt extrem de numeroase (epigrafice, arheologice, numismatice). Din secolul V î.H şi până în sec. III, d.H (romanii au preluat divinitatea sub forma lui Bacchus) au existat în paralel atât cultul tainic orgiastic (dedicat puţinilor iniţiaţi), cât şi cel public. Faima sa a dus la numeroase sărbători publice, desfăşurate la Histria, Tomis şi Callatis, la Olbia (Ukraina, pe malul râului Bug), la Odessos (Varna) Messembria (Nessebar), Apollonia Pontica (Sozopol, Bulgaria). Ştim astfel de Anthisteria (Anthisterii), Sărbătoarea Florilor, “a naturii care renaşte şi a vinului fermentat în butoaie” şi care se organiza în fiecare an, primăvara (luna anthesterion), în cetăţile de la malul Mării Negre. Erau evenimente compuse din procesiuni şi libaţii aduse zeului, sacrificii de animale şi alte ofrande, dar şi din banchete, concursuri şi mai ales reprezentări dramatice şi de comedie. La Histria, Sărbătoarea Florilor era în aceeaşi perioadă cu cea a zilei eponime (n.r.care dă numele unui oraş) şi în cadrul căreia i se aducea cinstire şi eroului întemeietor Meniskos, cel care adusese triburile din Milet, întemeind oraşul în sec VII î.H.. Trei zile dura Anthesterionul în fiecare dintre cetăţile pontice. Ziua I-a era aceea a ceremoniei de deschidere a butoaielor, unde se păstrase vinul ce urma să îi fie oferit zeului, ca ofrandă. A doua era Ziua Pocalelor, atunci când după procesiunea solemnă de intrare a lui Dionysos în cetate aveau loc numeroase banchete cu degustarea vinului nou (întreceri de băutură). Ultima zi era Sărbătoarea Marmitelor, numită aşa după vasele de pământ pline cu legume fierte ce îi erau oferite Zeului. Această a treia zi era una cu caracter funebru, cu ritualuri legate de cultul morţilor şi îl preamărea, în paralel şi pe Hermes, sub forma acestuia de zeu “infernal” ce se îngrijea de sufletele celor trecuţi pe cealaltă lume. Anthisteriile nu erau însă singurele sărbători dionysiace. Ştim astfel că la Olbia avea loc iarna Sărbătoarea Tescuitorilor iar în alte oraşe Sărbătoarea Chytrelor, în cadrul acestora din urmă având loc concursuri între comici. Cei mai buni dintre aceştia erau aleşi să participe la cele mai mari Sărbători în cinstea Zeului, Marile Dionisii (tot primăvara – probabil martie). Cu această ocazie se organizau spectacole de teatru la Tomis, la Histria (nu a fost identificat din păcate teatrul), la Callatis. În această din urmă cetate a Pontului în sec II î.H ştim că aveau loc şi Sărbători Treiterice, în cadrul cărora zeului i se sacrifica o capră. Apoi, fostul stăpân depunea în sanctuar pielea, capul şi picioarele animalului, încercând să le potrivească atât de bine încât să semene animalului din timpul vieţii (un obicei straniu, să recunoaştem). Toate aceste sărbători publice nu aveau caracterul orgiastic al tradiţiei iniţiale, erau celebrări dedicate întregii comunităţi, pentru că Dionysos era în Dobrogea antică un zeu al tuturor…

Bibliografie – Revista Pontica 37-38 (2004), Remus Mihai Feraru  – “Sărbători dionysiace în cetăţile greceşti ale Pontului Stâng”

sursă foto-coomonswikipedia.org (Louvre -Dionisyos)

[codepeople-post-map]

Stăpânirea lui Burebista în Dobrogea

Timp de 11 ani, pământurile dintre Dunăre şi Marea Neagră s-au aflat sub conducerea regelui dac Burebista. Campania pontică a acestuia a început în anul 55 î.H, ţinta sa fiind una singură, aceea de a prelua controlul asupra bogatelor cetăţi greceşti de pe ţărmul pontic. În primul an de campanie, dacii Marelui Rege cuceresc Olbia, „oraşul boristeniţilor” , de pe malul nordic al Pontului, la gurile râului Bug (astăzi pe teritoriul Ucrainei). În numai doi ani, Burebista preia stăpânirea tuturor coloniilor greceşti: i se supun pe rând Tyras (Ucraina), Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis (Balcic), Odessos (Varna), Mesembria (Nessebar) şi Apollonia (Sozopol, regiunea Burgas). Geţii nu sunt deloc afectaţi de acţiunile militare ale fraţilor de acelaşi neam, veniţi din stânga Dunării, ba chiar primesc, se pare, largi terenuri agricole pentru a le exploata, pământuri care până atunci aparţinuseră cetăţilor greceşti. Coloniile elene se supun destul de rapid regelui dac, preferând să plătească un tribut anual, în schimbul ajutorului militar şi al protecţiei dacice. Nu se ştie câte dintre cetăţi au încercat să opună rezistenţă atacurilor lui Burebista. Se ştie că Dionysopolis scapă fără vătămări, după ce îşi deschide porţile în faţa dacilor, la sfatul înţeleptului Acornion, care devine chiar un apropiat al Marelui Rege. Apollonia procedează la fel. De asemenea, ştim că trei strategi din Messembria “conduc oastea în războiul cu Burebista”. Histria ajunge şi ea să plătească tribut, dar din “Decretul în cinstea lui Aristagoras” aflăm că oraşul rămăsese fără ziduri de apărare! Este posibil ca armatele cetăţilor să fi încercat să opună răzleţ rezistenţă, dar dacii aveau o forţă militară net superioară, iar finalul nu ar fi putut fi decât unul singur. Deja stăpânitor al Dobrogei în anul 48 î.H, Burebista decide să se implice în războiul roman dintre Caesar şi Pompei, ţinându-i partea acestuia din urmă. Îl trimite pe Acornion la Heracleea Lyncestis (în Macedonia), pentru a-i oferi lui Pompei ajutorul său, format potrivit istoricului roman Appian, din “trupe, arme, hrană şi alte lucruri trebuincioase”. Burebista nu mai ajunge să îl sprijine pe Pompei, pentru că acesta este înfrânt pe 9 august 48, la Pharsalus, de către Caesar. Dictatorul roman devenise conştient de pericolul dac şi se pregătea chiar de o mare expediţie la Nord de Dunăre, inclusiv în Dobrogea, pe tărâmul geţilor noştri. Războiul dintre Burebista şi Caesar nu are loc niciodată: amândoi sunt asasinaţi în anul 44, iar regatul dacic se destramă. Dobrogea iese de sub control şi se pregăteşte să intre într-o nouă etapă: peste doar 15 ani, urma să fie supusă Romei…

 Sursă bibliografie  – Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu – „Istoria Dobrogei”; Aurelian Petre – “Cucerirea oraşelor pontice de către Burebista”, Revista Pontica, nr.4

sursă foto – descopera.ro, statuie Burebista

[codepeople-post-map]

Histria – Templul Zeiţei Afrodita şi Fântâna Secretă

Suntem la Histria şi ne-am întors în timp, mai bine de două milenii şi jumătate. Ne imaginăm că suntem nişte negustori veniţi din ţări îndepărtate şi barbare, din locuri în care arta şi splendoarea culturii greceşti nu au apucat încă să ajungă. Am venit însă pe malul Pontului Euxin pentru a face negoţ şi aici, la Histria, suntem fermecaţi de frumuseţea oraşului. Paşii ne poartă însă dincolo de edificii, de prăvălii, de pieţe sau de cartierele de locuit, până în acea zonă a cetăţii, în care doar Zeii guvernează…Şi esti fermecat de ceea ce vezi…Acelaşi sentiment îl ai şi tu, omule modern, când vizitezi Zona Sacră a Histriei, cea de secol XXI.

Este adevărat, acum sunt doar ruine, dar cu puterea minţii, poţi recreea siluetele lor maiestuoase şi le poţi admira măreţia…Toate templele Zonei Sacre erau impozante şi, cu siguranţă, lăsau fără suflare orice nou-venit ajuns în acest mare oraş. Unul dintre monumente, cel al Afroditei, Zeiţa Frumuseţii, avea însă ceva special, care îl făcea cu totul deosebit. Dimensiunile sale nu erau impresionante, 16 metri lungime, pe şapte, lăţime. Construcţia ridicată la mijlocul secolului VI înainte de Hristos era însă din calcar, iar în lumina soarelui, aceasta strălucea, punând în umbră celelalte temple ale Zonei. Astăzi, templul este protejat cu plăci mari de metal, întrucât calcarul friabil se exfoliază foarte uşor. La doar câţiva metri de Templul Alb al Afroditei, arheologii au descoperit însă ceva foarte ciudat. Este o falie naturală, astăzi de numai patru-cinci metri lungime şi doi metri adâncime, a cărei destinaţie este necunoscută.

Histrienii au adaptat acest loc, l-au întărit cu ziduri şi l-au legat de Templu printr-un canal. Aici s-au săpat scări, care duceau pe fundul gropii. Marea Depresiune, cum îi spun unii arheologi, era cu siguranţă legată de ritualul religios oficiat în Templu. O opinie este aceea că era un loc în care aveau voie să intre doar preoţii templului şi niciodată, vreun neiniţiat. Este foarte probabil să fi fost un bazin cu apă, o fântână aflată în mijlocul unei mici zone verzi şi în care preotesele Zeiţei puteau petrece timpul. Arheologii nu au ajuns la un numitor comun şi doar cercetările viitoare pot să mai dea deoparte vălul misterios care acoperă această taină. Singurul lucru cert legat de Fântâna Afroditei este acela că ea a fost distrusă de un cutremur, în jurul anului 100, înainte de Hristos. Mai târziu, romanii au construit în Vechea Zonă Sacră un cartier de locuinţe şi au acoperit, însă doar parţial, Marea Depresiune…

sursă foto – pictură – Naşterea zeiţei Afrodita – Sandro Botticelli

[codepeople-post-map]

Misteriosul rege Zalmodegikos

Înainte de venirea romanilor în Dobrogea antică, Histria era, fără îndoială, cea mai importantă cetate dintre Dunăre și Mare, iar acesta este, de altfel, și motivul pentru care multe dintre povestirile noastre se leagă de acest mare polis. Astfel, în istoria zbuciumată a orașului întemeiat de greci există și un episod petrecut undeva în veacul al treilea înainte de Hristos.

Dintr-un decret al orașului aflăm că au fost trimiși trei soli la un rege get ce conducea o uniune de triburi. Zalmodegikos își avea capitala în Nord Vestul Scytiei noastre Minor și avusese în trecut un conflict cu histrienii, în urma căruia luase ostateci nu mai puțin de 60 de cetățeni. Solii trimiși la geți au negociat cu succes reîntoarcerea ostatecilor, precum și înapoierea unor drepturi, acelea de a putea exploata teritoriul agricol, sau de a putea pescui comercial pe luciurile de apă. Zalmodegikos le-a acordat aceste drepturi, le-a garantat liniștea în zonă, dar le-a perceput un fel de tribut, numit în inscripție foros.

Avem așadar informații prețioase despre eveniment, dar chiar și așa, acest Zalmodegikos rămâne învăluit în mister. Nu s-a descoperit până în prezent unde anume își avea capitala și cât de durabilă a fost dominația sa asupra polisurilor grecești de la Marea Neagră. Niciun alt izvor antic nu face referire la acest stăpân get, care este clar că avea o mare putere, din moment ce reușea să țină la respect o așezare atât de importantă precum Histria. Unii arheologi au avansat ipoteza că Zalmodegikos ar fi fost reget get din Muntenia (în aceeași zonă ca și Dromichetes), dar această teorie nu are o susținere solidă, pentru că distanța nu i-ar fi permis getului să controleze atât de strict zona Histriei (Regio Histriae). Rămân așadar câteva întrebări fără răspuns și nu putem face nimic altceva, decât să sperăm ca, pe viitor, alte descoperiri arheologice să completeze povestea acestui rege puternic al geților, cu nume ce ne amintește de Zalmoxe, un alt nume dat Marelui Zeu Zamolxis…

[codepeople-post-map]

Histria – Rhemaxos, Zoltes şi Agathocles, salvatorul cetăţii

Unul dintre cele mai interesante documente eppigrafice descoperite vreodată în Dobrogea ne spune povestea unui conflict militar, petrecut în urmă cu mai bine de 2200 de ani, pe tărâmul dintre Dunăre şi Pont. “Decretul histrian pentru Agatochles” (aprox. anul 200 î.H) este o inscripţie prin care poporul cetăţii îi mulţumeşte salvatorului, pentru actele întreprinse de acesta, întru salvarea oraşului. Datorită acestui izvor istoric aflăm că un rege trac pe nume Zoltes a atacat Scytia Minor, prădând şi jefuind o regiune vastă, de la Bizone (actuala Kavarna) şi până la puternica Histria. Mari istorici români precum DM Pippidi sau Ioan I Rusu (n.r.Apullum VII . ed1963) au scris despre expediţia de jaf a lui Zoltes („duşmănos şi şiret”), care ajunge să asedieze Histria. Oraşul îl trimite ca sol la regele trac pe Agathocles, fiul lui Antiphilos, iar acesta negociază o înţelegere cu atacatorii. Histria plăteşte o adevărată avere (7500 de drahme şi 5 talanţi de aur), pentru a fi iertată de asediu. Agathocles, cel care conducea şi apărarea oraşului a reuşit să câştige timp preţios cu aceste negocieri, pentru că, între timp, Histria aştepta şi un ajutor din exterior. Cetăţile greceşti se aflau, la acea vreme, într-o zonă controlată de regele get Rhemaxos. Acesta îşi trimite fiul Phradmon cu şase sute de călăreţi, în ajutorul polisului grecesc. Geţii şi histrienii reuşesc să îi învingă pe tracii lui Zoltes, scăpând astfel cetatea de la o distrugere foarte probabilă. Există câteva controverse legate de localizarea celor doi regi implicaţi în acest conflict. Unele izvoare istorice spun că Zoltes era rege trac cu sediul în Munţii Balcani, altele că şi el ar fi fost de fapt get, controlând sudul actualei Dobrogea. Despre Rhemaxos se spune că ar fi fost rege get din stânga Dunării, care conducea în Muntenia (probabil fostul regat al lui Dromichetes), dar care avea control şi primea taxe (în schimbul ajutorului militar) de la coloniile greceşti. O altă ipoteză îl plasează pe Rhemaxos ca şef al unei uniuni tribale nord-dobrogene. Pentru histrieni, adevăratul salvator este însă Agathocles, cel care a condus solii în taberele implicate şi care prin iscusinţă şi inteligenţă a reuşit să evite un atac devastator şi să câştige timpul preţios de care oraşul avea atâta nevoie…

[codepeople-post-map]

La Histria, în Marea Bazilică Episcopală

Atunci când mergi să vizitezi ruinele cetății antice Histria nu ai voie să ratezi un obiectiv impresionant, aflat în partea dreaptă a sitului arheologic (în centrul orașului romano-bizantin), aproape de apele lacului care în urmă cu 2 milenii era doar un golf al Pontului Euxin. Este vorba de Marea Bazilica Episcopală, cea mai mare construcție paleo-creștină descoperită vreodată în Dobrogea.

Am avut marea șansă ca în urmă cu ceva ani să aflu informații prețioase despre impresionantul lăcaș de cult, chiar de la cel care a descoperit-o în anul 1968, regretatul profesor Alexandru Suceveanu. Marea Bazilică avea nu mai puțin de 60 de metri lungime și 30 lățime și a fost construită foarte probabil după modelul Catedralei Sfântului Ioan din Efes. Se știe că a funcționat în secolele V-VI d.H, dar există controverse în ceea ce privește data ridicării sale. După unii, Catedrala Histriană a fost ridicată în vremea împăratului Iustinian (527 – 565 d.H), cel care a reconstruit orașele pontice, afectate tot mai des de atacurile migratorilor.

Cea de a doua teorie spune că Marea Bazilică a fost ridicată mai devreme, în timpul împăratului Anastasius (491-512), existând unele dovezi că în perioada de domnie a acestuia, Histria ar fi fost ridicată la rang de episcopie. Marea Bazilică ocupă o suprafață impresionantă din perimetrul cetății romano-bizantine, aproximativ 2%. Potrivit profesorului Suceveanu, această Catedrală a Histriei era fără doar și poate una dintre cele mai mari din întreaga Peninsulă Balcanică. Fotografiile nu pot reda în totalitate măreția acestui lăcaș de cult. Ruinele sale vechi de un mileniu și jumătate își așteaptă vizitatorii, pentru a le putea spune poveștile sale, de pe vremea când zidurile de azi, formau, împreună, o mare cetate….

[codepeople-post-map]

Histria – Marea Stelă şi Sfatul Înţelepţilor

Una dintre cele mai frumoase piese expuse în Muzeul Histria este Marea Stelă, aflată chiar în Sala Mare de la parter, imediat cum intri, în partea dreaptă. A fost descoperită de Vasile Pârvan în timpul primei sale campanii histriene, cea din 1914. Atunci când a descoperit Marea Poartă a Cetăţii, părintele arheologiei româneşti a observat în acel loc un prag ciudat, o piesă de peste 3 metri înălţime, frumos ornamentată şi inscripţionată. Arheologul Alexandru Avram, în prezent unul dintre cei doi responsabili ştiinţifici ai şantierului Histria, a avut amabilitatea de a-mi oferi, acum ceva timp, o serie de detalii preţioase legate de această Mare Stelă, emblematică pentru sit.

Piesa (parţial fragmentată sus) impresionează şi astăzi: ornamente artistic lucrate, cu un fronton, acrotere şi un text îngriijit gravat. Documentul este precis datat, ianuarie 138 î.H (în ultimele luni de domnie a împăratului Hadrian) şi se referă la Asociaţia Gerusia, compusă din “bătrânii cetăţii”, dar termenul nu trebuie luat ad literam, ci în sensul că din acest grup de elită făceau parte notabilităţile urbei. Oraş preponderent grecesc, chiar şi în timpul acestei perioade de dominaţie romană, Histria avea o Gerusia ce se ocupa de activităţi culturale, educative, de organizarea de concursuri şi spectacole şi de oferirea unor diverse premii şi recompense.

Histria - marea Stela

Existau şi unele acţiuni politice, dar de politică regională, în condiţiile în care, cetatea se bucura de o relativă autonomie. Izvorul epigrafic îi enumeră de fapt pe toţi cei care au făcut parte din Gerusia, de la înfiinţarea acestei asociaţii şi până în momentul datării finale. Se găsesc nume greceşti, romane dar şi cu rezonanţă tracă sau getă. Interesantă este prezenţa unui nobil Artemidoros, care a trăit în timpul lui Traian şi care mai apare la Histria în alte inscripţii ca Marcus Ulpius Artemidoros, semn că a reuşit să obţină mult dorita cetăţenie romană.Se naşte totuşi o întrebare: De ce un astfel de izvor istoric deosebit a ajuns, la un moment dat, să fie folosit ca simplu prag de trecere în cetate?

Explicaţia ne vine tot de la arheologi: în secolele III-IV, odată cu distrugerile provocate de migratori, romanii încep să folosească la reconstrucţiile cetăţilor din Dobrogea vechi inscripţii din perioada de glorie, făcând practic economie de piatră. Marea Stelă a Gerusiei este extreme de preţioasă, certificând organizarea impecabilă a societăţii histriene, în urmă cu aproape 2000 de ani.

 

[codepeople-post-map]

Umilinţa generalului Hybrida şi misterul Genuclei

Cea mai ruşinoasă înfrângere suferită vreodată de romani în Scytia Minor (actuala Dobrogea) a avut loc în anul 61 î.H, pe vremea când tărâmul dintre Dunăre și Marea Neagră nu căzuse încă sub stăpânirea Imperiului. Proconsulul Macedoniei, Gaius Antonius Hybrida (porecla sa se traduce “jumătate bestie”), unul dintre cei mai tiranici generali romani a atacat cetăţile greceşti de la Pontul Euxin.

Hybrida a ajuns sub zidurile Histriei, dar aici îl aştepta o mare supriză, o armată însemnată formată din histrieni, geţi din nordul provinciei şi aliaţi bastarni. Hybrida a fost pur şi simplu umilit, armata sa anihilată, iar steagurile legiunilor, capturate de către adversari. Generalul a fost norocos scăpând cu viaţă şi s-a întors “cu coada între picioare” la Roma, unde a fost pedepsit cu exilul.

Steagurile legiunilor romane au fost duse de către geţii care le capturaseră în puternica cetate Genucla, despre care Dio Cassius avea să scrie mai târziu că “era durată lângă o apă”. Timpul a trecut, dar Roma nu a uitat niciodată ruşinea suferită. În anul 28î.H, proconsulul Marcus Licinius Crassus a intrat în Scytia Minor pentru a-l ajuta pe regele get Roles, în lupta sa cu un alt comandant get, Dapyx. După ce l-a învins pe Dapyx, Crassus l-a atacat. aparent fără motiv, pe cel de al treilea mare rege get al Dobrogei antice, Zyraxes. Acesta stăpânea în N şi N-V, iar capitala sa era… Genucla.

Crassus aflase că steagurile pierdute de Hybrida se aflau în acea cetate şi a decis să răzbune onoarea şifonată a Romei. Mai mult, se pare că bătrânul rege Zyraxes fusese unul din artizanii victoriei de la Histria. Crassus a atacat Genucla şi după un dublu asediu îndelungat (de pe apă şi de pe uscat) a cucerit-o şi distrus-o. Zyrxes fugise însă deja, luând cu el o comoară în aur şi intenţionând să ajungă la aliaţii săi sciţi, pentru a cumpăra o nouă armată. Nu se ştie ce s-a întâmplat cu bătrânul rege, care a dispărut complet din istorie, poate tâlhărit pe drum, poate ucis chiar de către aliaţii săi. Crassus a recuperat steagurile lui Hybrida şi s-a întors în triumf la Roma.

Genucla a dispărut din istorie, devenind mai degrabă o himeră arheologică. Nimeni nu a reuşit să afle unde s-ar putea găsi ruinele acestei puternice cetăţi a geţilor. Unii spun că s-ar afla în zona Somova (Tulcea), dar este doar o ipoteză. Poate anii ce vor veni, vor aduce cu ei, dezlegarea acestui mister…[codepeople-post-map]

Histria – cel mai important șantier arheologic din România

[codepeople-post-map]Histria – Filmul compus din patru episoade prezintă povestea celui mai important oraș antic al Dobrogei, supranumit Pompeiul României. Cetatea întemeiată de coloniștii greci în sec. VII î.H a existat timp de aproape un mileniu și jumătate. Histria este acum cel mai important șantier arheologic din România și este vizitat în fiecare an de zeci de mii de turiști români și străini.

Cetatea Histria

Cetatea Histria – episodul 1:

Cetatea Histria – episodul 2:

Cetatea Histria – episodul 3:

Cetatea Histria – episodul 4:

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.