Regalianus, un împărat roman coborâtor din Decebal

Regalianus, un împărat roman coborâtor din Decebal

Roma devenise umbra marelui imperiu de altădată… În a doua jumătate a secolului III după Hristos, Imperiul era divizat şi disputat între numeroşii generali şi guvernatori de provincie, care cu sprijinul legiunilor lor se declarau împăraţi… Cezarul recunoscut de Senatul Romei, Gallienus se războia cu aceşti aşa-numiţi uzurpatori, în timp ce, la graniţele provinciilor imperiale, neamuri aşa-zis barbare aşteptau momentele de slăbiciune pentru a porni invazii… Este anul 258 şi Galienus este departe, în Italia, acolo unde se războieşte cu alemanii… Provincia Panonia pare o victimă sigură în faţa sarmaţilor, de aceea cele câteva legiuni cantonate în Vestul Daciei decid ca unul dintre generalii lor să fie ales împărat… Şi îl aleg pe Cornelius Publius Gaius Regallianus… O anecdotă veche de aproape două milenii spune că soldaţii au decis să îl numească Cezar pe acest Regallianus tocmai pentru că numele acestuia se traducea prin regal sau împărătesc iar acest lucru li s-a părut de bun augur. Dincolo de această glumă, bărbatul era cunoscut drept un comandant abil şi extrem de experimentat… Izvoarele istorice (ex. Lactanţiu sau Trebonius Pollo) îl prezintă drept un roman de origine dacă… Mai mult, este menţionat ca fiind urmaş al marelui Decebal, cel mort în anul 106, după cucerirea Daciei de către romani. Povestea spune că un fiu al lui Decebal a fost capturat la asediul Sarmizegetusei şi dus la Roma, unde a făcut parte din convoiul de prizonieri purtat prin oraş în timpul triumfului lui Traian. Pe Columna lui Traian apar doi copii care sunt luaţi prizonieri şi s-a prezumat că unul dintre aceştia ar fi putut fi chiar fiul regelui dac… Se spune că Regalianus era chiar urmaşul acelui tânăr prinţ, ai cărui moştenitori au devenit apoi cetăţeni romani cu acte în regulă. Regallianus bate monedă în care apare alături de soţia sa, Sulpicia Dryatilla Augusta… Împăratul din Est guvernează provinciile cum ştie mai bine, în timp ce Gallienus este ocupat în alte zone, fie să lupte cu alţi uzurpatori, fie cu triburi migratoare… Nici Regallianus nu are însă parte de linişte… Dacia şi Panonia sunt atacate de sarmaţi dar Împăratul Dac reuşeşte câteva victorii importante împotriva acestora… Povestea sa se încheie însă repede: armata, cea care l-a ridicat la rangul de împărat decide la un moment dat schimbarea sa, din cauze care rămân greu de stabilit şi astăzi… Este asasinat dar amintirea sa nu a dispărut iar el a rămas în istoria universală ca acel împărat roman de origine dacă, stră-strănepotul marelui Decebal…

Bibliografie – Fontes 1966 – Izvoare scrise privind istoria antică a României, Historia Augusta, Triginta Tyranni, Aurelius Victor, Eutropius, William Leadbetter – Regallianus

sursa foto – wildwinds.com – silver antoninian coin of Emperor Regalianus

[codepeople-post-map]

Bastarnii, “străinii” Scythiei Minor

Printre numeroasele seminţii ce s-au pripăşit de-a lungul mileniilor pe meleagurile bogatei noastre Dobrogea s-au numărat şi bastarnii cei de neam germanic (unele teorii şi izvoare îi dau şi de sorginte celtă). Originea numelui lor trezeşte şi astăzi controverse. Unii spun că acest bastarnae s-ar traduce ca străin, alţii îl pun în legătură cu termenul bastjan (legătură, origine), în timp ce o a treia ipoteză susţine că bastarn înseamnă nobil sau chiar puternic.

Lăsăm însă la o parte problema numelui şi ne vom referi strict la povestea lor dobrogeană. Prin secolul III î.H ajung în zona Moldovei şi Basarabiei şi implicit coboară până la Gurile Dunării şi în nordul Dobrogei. Cel care îi menţionează pentru prima oară este “dobrogeanul” Demetrios din Callatis, care spune că au sosit la Nord de Gurile Dunării fiind “veniţi din alte părţi”(probabil din zona Oder – Vistula).

Strabon a scris că se împărţeau în trei mari triburi, sitmoni, atmoni şi peucini, aceştia din urmă fiind cei care s-au stabilit în Deltă, pe Insula Peuce, cea a Pinilor. Stabiliţi în Scytia Minor sunt adesea aliaţi ai geţilor. Astfel, se ştie că bastarnii au luptat alături de băştinaşi în marea victorie de la Histria, din anul 61 î.H, împotriva romanilor conduşi de generalul Hybrida (“jumătate bestie”, unchi al celebrului Marc Antoniu). Se ştie, de asemenea, că au fost aliaţi ai Marelui rege dac Burebista. În anul 29 î.H, bastarnii coboară în Tracia dar romanii îi înving într-o bătălie purtată pe râul Cebros (Hebros – actualul Mariţa). Regele lor Deldon (Deldo), din tribul peucinilor (!) este ucis în luptă chiar de proconsulul Macedoniei, generalul Marcus Licinius Crassus (nepotul mult mai cunoscutului Crassus – membru al triumviratului cu Pompei şi Cezar).

Bastarnii se retrag în Scytia Minor. Crassus însă vine şi el pe meleagurile noastre, pentru a-l ajuta pe Roles (aliatul Romei şi rege al geţilor de la Sacidava) împotriva celor doi regi geţi Dapyx şi Zyraxes. De această dată nu se mai repetă povestea de la Histria. Regii atacaţi de Crassus şi aliaţii lor bastarni sunt învinşi. Povestea lor dobrogeană continuă însă. În 101/102 sunt menţionaţi ca aliaţi ai dacilor în bătălia de la Troapeum Traiani – Adamclisi. În anul 282, sunt învinşi de împăratul Marcus Aurelius Probus (276 – 282) care strămută forţat 100.000 de bastarni la Sud de Dunăre, în imperiu (potrivit lui Zosimus).

Bastarnii peucini rămaşi în Deltă se reunesc în anul 299 cu războinicii carpi dar sunt iar învinşi de împăraţii Dicoleţian şi Galerius iar în anul 300 d.H sunt menţionaţi pentru ultima dată în zona noastră. Dacă au mai rămas totuşi bastarni în Dobrogea noastră, ei au fost cu siguranţă, fie absorbiţi de alte neamuri străine, cum a fost cel al goţilor, fie asimilaţi de populaţia autohtonă…

Bibliografie – Fontes Historiae DacoRomanae 1966 / Izvoare antice privind istoria României; Bastarnae – Encyclopaedia Britannica, Mircea Babeş – Date noi privind arheologia şi istoria bastarnilor, enciclopedia-dacica.ro

vnnforum.com – bastarnae

Civitas Ausdecensium, o enigmă milenară

Când vă plimbaţi prin parcul arheologic al Constanţei, să vă opriţi preţ de câteva clipe, pentru a studia mai cu atenţie harta cetăţilor antice ale Dobrogei. Veţi vedea acolo un nume enigmatic, care nu seamănă cu nicio altă denumire: Civitas Ausdecensium. Această aşezare, despre care se ştie doar din câteva inscripţii, a fost localizată (ipotetic, spun unii) în actualul sat Cetatea, comuna Dobromir, în Sudul extrem al judeţului, nu foarte departe de mult mai cunoscuta Adamclisi – Tropaeum Traiani. Sunt multe taine nedesluşite, legate de această aşezare cu nume complicat, care funcţiona parcă, după alte reguli decât restul aşezărilor dobrogene, din timpul dominaţiei romane. Era un district autonom, de dimensiuni mici, cu hotare bine delimitate şi magistraţi proprii şi era condus de un “princeps civitatis”.

Toate acestea ne conduc spre ideea că nu vorbim de un simplu sat, ci probabil de un orăşel cu reguli inedite, acceptat aşa de către stăpânirea romană. Ştim astăzi că locuitorii săi erau toţi traci sudici din tribul ausdecenilor (ausdecensi), mutaţi aici de romani de pe pământurile lor natale din Munţii Rodopi, actuala Bulgaria. Este, se pare, singura aşezare a ausdecenilor în Scytia Minor, aici unde fuseseră relocaţi numeroşi traci sud-dunăreni din triburile bessilor sau lailor. În comparaţie cu ceilalţi traci sau cu geţii, ausdecenii aveau o situaţie privilegiată, fiind protejaţi de către romani. Astfel, în anul 177 d.H guvernatorul Helvius Pertinax îl trimite la Civitas Ausdecensium pe Anterinus Antoninus, tribunul cohortei I Cilicum. Misiunea acestuia era clară: aceea de a-i pune la respect pe nişte daci? (mai degrabă geţi), care intraseră în conflict cu ausdecenii. Tribunul a rezolvat situaţia (probabil distrugându-i pe băştinaşi), iar ausdecenii şi-au continuat viaţa liniştită, sub protecţia romană.

Nu ştim încă foarte multe lucruri despre această aşezare: cât a funcţionat, cine îi erau conducătorii, de ce se bucurau de o astfel de protecţie imperială şi chiar, dacă într-adevăr localizarea urbei lângă Dealul Hisarlîk din Cetatea este una corectă. Civitas Ausdecensium rămâne încă o enigmă dobrogeană, un nume care te incită, un punct de pe harta cetăţilor antice, amplasată acolo, în marginea Parcului Arheologic de la Primărie…

foto hartă-trilulilu.ro (Civitas Audecensium este cea mai sud-vestică dintre aşezările antice dobrogene)

[codepeople-post-map]

Misteriosul Khora Dagei şi o răscoală de acum 2000 de ani

Unul dintre numeroasele sate ale Dobrogei antice, din perioada dominaţiei romane este menţionat în izvoare antice, dar nu a fost încă precis localizat, ştiindu-se doar că funcţiona undeva pe raza administrativă a cetăţii Histria (regio Histriae). Khora Dagei este un sat cu nume misterios, locuit se pare de daci grecizaţi (dagae), probabil coloni stabiliţi în Scytia Minor, după războaiele daco-romane (101-102, 105-106) sau din timpul invaziei costobocilor. O altă variantă ar fi că erau geţi, deşi delimitarea dintre daci şi geţi era clară şi în acele timpuri.

O inscripţie datată în anii 159-160 d.H ne spune povestea unui conflict în care a fost implicată comunitatea rurală din acest sat. Aceşti Dagae au trimis o plângere către guvernatorul provinciei Iulius Severus, ameninţând că îşi vor părăsi aşezarea, dacă nu li se vor ridica anumite îndatoriri şi corvezi, ce li se păreau împovărătoare. Inscripţia ne spune că plângerea lor nu a fost luată în seamă: guvernatorul Severus le transmite să îşi continue sarcinile şi să dea ascultare. Revenind la factorul etnic, trebuie spus că în izvorul epigrafic apar doi primari (magistri) ai chorei (Khorei) Artemidoros al lui Ariston şi Mikkos al lui Gaius, nume care confirmă componenta grecească.

Este surprinzător curajul sătenilor care ameninţă cu răscoala, într-o perioadă în care Imperiul pedepsea drastic orice abatere de la reguli. Din păcate, nu ştim dacă răspunsul negativ primit de la guvernator s-a soldat cu o revoltă în toată regula, sau pur şi simplu, ţăranii din Khora Dagae au fost obligaţi să se supună, continuând să muncească în condiţiile grele impuse de stăpânire…

Sursă bibliografie – Maria Bărbulescu – “Viaţa rurală în Dobrogea romană (sec.I-III ph)” MINAC Constanţa 2001, Itinerarum Antonini, Tabula Peutingeriana

sursă foto – Ionut Druche -Histria

[codepeople-post-map]

Carsium – Cetatea de la Hârșova

Carsium – Cetatea de la Hârșova a fost una extrem de importantă pentru Imperiul Roman, care construise pe linia Dunării mai multe fortificații puternice. În primele secole ale milenilui I d.H, Carsium a fost un punct strategic și un oraș extrem de înfloritor.

Cetatea Carsium

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.