Povestea inedită a unei catedrale – Sfântul Nicolae din Tulcea  

Povestea inedită a unei catedrale – Sfântul Nicolae din Tulcea  

Construcţie impozantă din piatră şi cărămidă, ridicată în stil bizantin cu 3 turle, cu un tavan cu 15 bolţi şi pictată pe interior în anul 1906 în stil renascentist, Biserica Sfântul Ierarh Nicolae, sediu al Episcopatului Tulcii este, de departe, unul dintre cele mai frumoase lăcaşe de cult ale Dobrogei. Un obiectiv turistic impresionant. Dar nu vom vorbi despre asta acum, ci despre povestea sa… Aceasta a început în urmă cu mai bine de 170 de ani. Satele din nordul Dobrogei sufereau cumplit de pe urma jafurilor puse la cale de bande numeroase de başibuzuci, atât de puternici încât administraţia otomană se temea să îi atace. În aceste condiţii, într-un an, mai multe familii din Beştepe s-au refugiat la Tulcea şi au construit o bisericuţă de lemn, în care slujea un preot venit din Transilvania. Era un lăcaş rudimentar, luat cu asalt de enoriaşi din întregul oraş, aşa că se impunea construirea unei biserici adevărate. Ani buni, românii creştini au stăruit pe lângă Guvernatorul Ali Rezim Paşa să îi lase să ridice o catedrală. Sprijiniţi şi de consului Franţei, Emil Langle, tulcenii au obţinut acordul Paşei, care a intervenit personal pe lângă sultanul Abdul Aziz. Încă exista acea regulă otomană potrivit căreia bisericile creştinilor nu trebuiau să fie mai înalte decât moscheile şi să nu arate a lăcaşuri de cult, ci a simple clădiri. Biserica Sfântul Nicolae a fost însă excepţia de la regulă şi a devenit astfel prima biserică impozantă a Dobrogei de veac XIX. În anul 1862 a fost pusă piatra de temelie iar biserica a fost terminată trei ani mai târziu. În 1867, principele României, viitorul rege Carol I (din 1881) se întorcea de la Constantinopole şi a vizitat Tulcea şi Catedrala, la invitaţia lui Rezim Paşa, oferind lăcaşului de cult suma de 100 de galbeni (pentru noi lucrări). Erau însă în continuare vremuri tulburi. Catedrala fost închisă 5 ani, fără ca ea să fi fost vreodată sfinţită sau să găzduiască vreo slujbă. În 1877, în timpul Războiului de Independenţă, ea este închisă şi pe uşi se pun sigilii. Ruşii “prieteni” ocupă apoi temporar Tulcea (turcii se retrăseseră spre Sud), conducând administraţia oraşului. Pe 8 noiembrie 1877, mitropolitul Nichifor, disperat de amânările repetate primite la cererea sa de redeschidere a Catedralei, face un gest incredibil: În fruntea enoriaşilor intră cu forţa în lăcaş, rupând sigiliile turceşti şi ţine prima slujbă de sfinţire. În acest timp, un grup de enoriaşi demolează efectiv bisericuţa de lemn ridicată de beştepeni (micul lăcaş exista încă lângă Catedrală). Obiectele de cult de aici sunt toate luate şi duse în lăcaşul nou. Ruşii află de incident iar mitropolitul Nichifor este chemat de guvernatorul Belotercovici, pentru a da socoteală pentru faptele sale. Oficialul îi cere preotului să închidă imediat Catedrala şi îl ameninţă cu pedepse drastice. Nichifor se descurcă însă admirabil în această situaţie tensionată: îi explică rusului că biserica română e recunoscută de Sinodul de la Petersburg, aşa că el, Nichifor s-a gândit că nu este o problemă dacă nu respectă sigiliile şi regulile necreştinilor turci care închiseseră Catedrala. După o discuţie de vreo două ceasuri, victoria îi aparţine românului, care este lăsat să plece. Catedrala este redeschisă iar din acel moment şi până în prezent, nu a mai fost închisă niciodată…

“Contele de Techirghiol” şi supărarea lui Enescu

Marele actor Constantin Tănase a fost iremediabil îndrăgostit de apele sărate ale Lacului Techirghiol iar în oraşul legendarului Tekir el şi-a lăsat o parte din suflet. A pus bani pentru temelia unei biserici ce poate fi adimirată şi vizitată şi astăzi, a construit Căminul Cultural ce îi poartă acum numele şi a ridicat Sanatoriul pentru artişti Scena, un stabiliment balneo-climateric de odihnă şi relaxare, pe care l-au vizitat de-a lungul timpului mari personalităţi ale teatrului românesc. El însuşi şi-a luat ca pseudonim acest titlu, de conte de Techirghiol, semnând astfel diverse creaţii şi scrisori.

Tănase era extrem de iubit în Dobrogea, jucând întotdeauna cu sala plină, indiferent de locaţie, fie că aceasta era la Techirghiol, la Constanţa sau în alt oraş al provinciei istorice. S-a întâmplat acest lucru din 1908 şi până în anii 40, când steaua sa ajunsă la apogeu, urma să fie stinsă brusc, în condiţii încă neelucidate. (n.r.despre moartea sa din 1945 se spune că ar fi fost vinovaţi sovieticii pe care îi ironiza adesea în cupletele sale). Veselia şi umorul lui Tănase punea adesea în umbră talentul altor mari artişti români, pentru care Dobrogea era o destinaţie obişnuită. I s-a întâmplat şi marelui compozitor George Enescu.

Acesta obişnuia să vină adesea la Constanţa, unde era primit cu entuziasm de sute de melomani ce umpleau la refuz sala teatrului Elpis. Într-un an, Enescu a venit în bătrânul Tomis pentru un nou concert, ale cărui bilete fuseseră deja epuizate cu mult timp în urmă. A urcat pe scenă, pregătit de un nou recital, dar a descoperit că sala era aproape goală, doar vreo 20 de persoane fiind prezente pentru a vedea concertul Marelui Maestru. Stupefiat, Enescu şi-a ţinut reprezentaţia, dar a jurat să nu se mai întoarcă la Constanţa niciodată, simţindu-se jignit de această “lipsă de respect”.

Ce se întâmplase însă? Nimic mai simplu. Când deja biletele la Enescu fuseseră cumpărate de constănţeni, Tănase luase decizia bruscă de a ţine, din scurt, un recital în oraşul de la Malul Mării. Venise cu trupa de revistă Cărăbuş pe scena Teatrului Tranulis (actual Fantasio, înfiinţat de grecul Demostene Tranulis). Mari fani ai lui Tănase, constănţenii au uitat de biletele luate la concertul lui Enescu şi au umplut la refuz sala în care era spectacolul de revistă. Contele de  Techirghiol nu şi-a dezamăgit fanii şi a oferit un spectacol extraordinar, care nu a fost uitat niciodată…

Bibliografie – Analele Dobrogei 1930-1931, serie veche

sursă foto – mews.ro

[codepeople-post-map]

“Torna, Torna, Fratre”

Mulţi dintre dumneavoastră cunosc, probabil, această poveste, dar ea nu are voie să lipsească din „lumea” legendelor şi povestirilor de la mal de Mare Neagră. Se spune că este cea mai veche dovadă a unei expresii din proto-română, dezvoltată din latina vulgară şi din limba vechilor geţi din Moesia Inferior.

Cronicarul bizantin Teofilact din Simocatta ne spune că evenimentele care au condus la apariţia acestui “torna, torna, fratre” au avut loc în anul 587, la Sud de Dunăre. O armată romano-bizantină condusă de generalul Comentiolus părăseşte pământurile dobrogene şi se îndreaptă spre munţii Balcani (Haemus), într-o campanie de pedepsire a migratorilor avari. Într-o seară, armata ajunge într-o zonă de dealuri, fără să ştie că pe culmi stau ascunşi barbarii, pregătiţi de o ambuscadă.

Totul începe cu un fapt aparent banal: un soldat care mergea în spatele unui catâr ce căra provizii, observă că unul dintre saci este gata să cadă pe drum. El îi strigă camaradului ce ducea animalul de hăţuri: “Torna, torna, fratre”, folosind “limba părintească”, sfătuindu-l să aşeze sacul într-o altă poziţie. Din acest moment, însă, lucrurile se complică: îndemnul soldatului este auzit de alţi militari, care încep să strige repetând aceleaşi cuvinte, crezând că sunt atacaţi. Bizantinii intră cu toţii în panică şi se retrag, în timp ce avarii, la rândul lor crezând că au fost văzuţi, părăsesc şi ei zona. Ambele armate fac cale întoarsă, din cauza unui banal sac de provizii şi al unui sfat prietenesc.

Un alt istoric bizantin, Teofan Spovednicul a completat povestea lui Teofilact afirmând că cel care a strigat Torna, văzuse de fapt că sacul cu provizii căzuse deja de pe catâr şi că de aceea i-a strigat camaradului să se întoarcă (să se întoarne). Evenimentul anecdotic ne ajută să ne facem o idee despre limba care se vorbea în zona dunăreano-pontică, în urmă cu mai bine de 1400 de ani. Termenul familiar (fratre – frate) infirmă ipoteza potrivit căreia expresia ar fi fost o comandă militară. Cert este că îndemnul “romanului” a făcut ca acea expediţie militară să fie compromisă…

sursă foto -bzyantineblogspot.com (byzantine soldiers)

[codepeople-post-map]

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.