Silistra, fortăreața Medjidi Tabia, planurile lui Von Moltke și vizita sultanului reformator în Dobrogea

Silistra, fortăreața Medjidi Tabia, planurile lui Von Moltke și vizita sultanului reformator în Dobrogea

Pe vremuri, în perioada Imperiului Roman, s-a numit Durostorum și a fost unul din marile orașe ale provinciei  Moesia Inferior. Alte nume purtate au fost Durostor, Drâstor, Drastar și în fine, Silistre, cum i-au zis turcii (turco-otomană). Aparținând Bulgariei, Silistra de astăzi este în continuare un oraș dobrogean cu povești extraordinare. Ne vom concentra asupra celor din prima jumătate a secolului XIX, o perioadă extrem de tulbure, în care Dobrogea noastră, provincie a Imperiului Otoman a fost teatru de operațiuni în războaiele sângeroase purtate contra Rusiei Țariste (războaiele ruso-turce).

Ocupația rusă și planurile germanului

În 1829, după pacea de la Adrianopole, tabăra învinsă (Imperiul Otoman) a cedat Silistra Rusiei învingătoare. Era deja aproape ruinată după războiul devastator dintre cele două mai forțe ale lumii. Silistra a fost oferită ca zălog pentru plata cheltuielilor de război, care se ridicau la 11,5 milioane de galbeni. Șapte ani a stat sub ocupație, pentru ca apoi să fie din nou preluată de Înalta Poartă. În 1837, la cererea sultanului Mahmud II (1808 – 1839) tânărul ofițer și inginer german Helmuth Von Moltke (Bătrânul – The Elder), viitorul celebru feldmareșal prusac a venit în Dobrogea, la Silistra și a conceput planul de refacere a bătrânei cetăți. Pentru o vreme, nu s-au găsit însă bani pentru lucrarea efectivă iar anii au trecut. Sultanul Mahmud II a trecut în neființă iar locul său a fost luat de fiul său, tânărul Abdul Medgid, cel ce avea să fie supranumit Reformatorul…

Refacerea cetății

În 1847, Abdul Medgid (1839-1861) a venit în Dobrogea. Pe baza planurilor lui Von Moltke, Silistra a fost reconstruită.  A fost înconjurată cu un uriaș zid de piatră iar în afara acestuia exista un șanț mare și umplut cu apă. Avea patru mari porți de fier: Ceair Kapusi (Poarta Ceairului), Istambul Kapusi (Poarta Istanbulului) Ermeni Kapusi (Poarta Armenilor) și Serai Kapusi (Poarta Palatului). În interiorul cetății au fost create și două depozite de muniții pentru ca orașul să se poată apăra mult mai bine, în fața dușmanilor. Orașul refăcut avea să se dezvolte mult în următorii ani și să cuprindă între zidurile sale o populație numeroasă, câteva mii, marea majoritate turci, dar și români bulgari, armeni, greci sau evrei. Pentru siguranța tuturor, regulile orașului erau însă severe: cele patru porți se deschideau la 6 dimineața și se închideau la 6 seara. Cine nu apuca să ajungă la timp, rămânea perste noapte în afara zidurilor căci cei patru kapugii (șefii porților) nu făceau excepție pentru nimeni…

Mesajul sultanului

Vizita lui Abdul Medgid avea să schimbe fața orașului altădată distrus de războaie. Sultanul și-a mai lăsat într-un fel amprenta: în grădina publică de pe malul Dunării a fost amplasată o inscripție comemorativă, o placă de marmură, cu mesajul său. S-a scris pe acestă placă, printre altele, cu litere arabe: “Majestatea sa , Sultanul Abdul Medgid… Padișahul veacului care a asigurat liniștea întregii lumi cu înțeleapta-i conducere. În amintirea vizitei sale s-a ridicat acest monument, care va rămâne până la sfârșitul lumii… spre veselia lumii întregi… Până la sfârșitul lumii gloria acestui padișah va luci ca un soare fericit. A venit la Silistra, Șahul și Suveranul mulțimii, Medjid Han. Iată data: 1253 (n.a. după cronologia otomană, după Hegira) Umilul Mustafa Izet, fiul lui Iesari a săpat în piatră inscripția”…

Fortăreața de pe deal – Medjidi Tabia și tunelul subteran

Refacerea efectivă a Silistrei a fost doar o parte a lucrării. Tot în baza vechilor planuri ale lui Von Moltke, la aproximativ 3 kilometri de oraș, pe un deal ce străjuia zona, a fost ridicată o fortăreață impresionantă. A fost botezată Medgid Tabia sau Medjidi Tabia, după numele tânărului său întemeietor. Era de formă dreptunghiulară, cu o suprafață de 500 de metri pătrați și construită din mari blocuri de piatră. Zidurile sale crenelate erau înalte de 10 metri și groase de 1 metru. Avea o singură poartă de acces. Fortăreața comunica cu Silistra printr-un tunel subteran, care ajungea și într-un depozit ascuns de muniții, de sub pământ. Medjidi Tabia a fost terminată în 1853 de guvernatorul Dobrogei, Said Pașa și avea să își dovedească importanța în Războiul Crimeii (1853-1856) când a apărat cu succes orașul… Medgid Tabia și-a avut rolul său și în războiul ruso-turc din 1877 -1878, în urma căruia România și-a câștigat independența. Și astăzi, pe zidurile sale pot fi văzute nume ale unor soldați români.

Motivul lui Abdul Medgid

Se spune că vizita sultanului în Dobrogea anului 1847 ar fi avut mai multe motive, unul dintre ele fiind mai puțin obișnuit. Călătoria lui avea ca destinație și o reședință din apropiere (satul Rahman Așiclar) care îi aparținea fostului beylerbey Ibraim Pașa. Cei doi s-au întâlnit iar sultanul a rămas peste noapte în casa nobilului. A fost o vizită de mulțumire pentru că Ibraim Pașa salvase Silistra. Se întâmplase în 1828, când apărătorul orașului, Ahmet Pașa nu avea bani pentru a-și întreține armata de 4000 de oameni iar situația era critică. Ibraim Pașa, foarte bogat, a suportat toate cheltuielile. După războiul cu rușii, Imperiul îi datora nobilului peste 250.000 de lire dar acesta nu a vrut să îi mai primească și a șters datoria, din dragoste de țară. Au trecut 21 de ani de la acea întâmplare dar Abdul Medgid a ținut să îi mulțumească personal pentru acel gest. Abdul Medgid a fost un sultan luminat și care a reformat fața Imperiului Otoman, smulgându-l din Evul Mediu și aducându-l în vremuri moderne. A reorganizat armata, a introdus primele bacnote, a înființat școli, universități și academii, fiind interesat de creșterea gradului de civilizație. A impus înlocuirea turbanului cu fesul… A fost un monarh care a dus războaie dar care visa mereu la pace… A fost un adept al toleranței religioase, un om deschis către Europa… A murit din păcate de tânăr, la nici 39 de ani… De pe urma sa avem numeroase povești iar în Dobrogea, pe lângă vizita sa la Silistra, avem Medgidia, un oraș modern care îi poartă numele întemeietorului său…

Bibliografie – Analele Dobrogei 1932-1933 – Valerian Petrescu, Regional History Museum Silistra – Tourist Sites in Silistra, Pontica, Istoria Imperiului Otoman, Helmuth von Moltke – Enciclopedia Britanica, Călători străini în Țările Române

Sursa foto – Regional History Museum Silistra, Fortareata Medjidi Tabia, vedere aeriana

[codepeople-post-map]

Blestemul “Pietrei” antice, Dealul Banilor şi misterul Scheletelor Gigantice de la Malcoci

Povestea noastră începe în anul 1865, în judeţul Tulcea, undeva, în apropiere de Mahmudia. Dobrogeanul Frank Martin se grăbeşte să ajungă acasă, în satul Malcoci, localitate unde s-au aşezat de ceva timp numeroase familii de etnici germani. La un moment dat, la marginea drumului, foarte aproape de un deal, omul observă o groapă proaspăt săpată. Este dovada clară că, din nou, vânătorii de comori care răscolesc regiunea au încercat să dea de urma vreunui tezaur din vechime. Lui Martin îi atrage atenţia o piatră ciudată, pe jumătate dezgropată, pe care însă necunoscuţii jefuitori au hotărât să nu o ia cu ei. “Piatra” aceea e inscripţionată cu vechi cuvinte dintr-o limbă de mult dispărută. Martin se hotărăşte să o ia cu el: o urcă în căruţă şi o duce acasă. O pune pe prispă dar nu are vreme să o cerceteze prea mult, luat mereu cu treburile zilnice. Doi ani rămâne “piatra” acolo.

Poate ar mai fi rămas dacă ceva deosebit nu s-ar fi întâmplat. La un moment dat, caii lui Frank Martin se îmbolnăvesc de o boală necunoscută şi încep să moară. Se duc aproape toţi, în doar câteva zile. Disperat, bărbatul merge la preotul Theodor iar acesta îi spune că totul i se trage de la acea “piatră” nenorocită, care sigur poartă cu ea vreun blestem din vechime. Popa îi spune că trebuie să îngroape “piatra” iar Martin îl ascultă pe dată şi o acoperă cu pământ, undeva în partea de sus a grădinii sale. Nu ştim ce s-a mai întâmplat cu săteanul Martin. De la îngroparea acelei “pietre” au trecut 38 de ani. Este anul 1903 şi fosta gospodărie a lui Frank Martin este acum parte a curţii deţinute de văduva Magdalena Klein (n.a. Clein în documentul bibliografic). Fiul femeii vrea să facă o podgorie, începe să sape şi descoperă “piatra” antică. Trei ani mai târziu, un om învăţat, un cleric stabilit la Malcoci, Alyoisius Gonska vede şi el piatra, realizează că este o inscripţie din antichitate şi îşi informează superiorul, nimeni altcineva decât Arhiepiscopul Romano-Catolic de la Bucureşti. Graţie scrisorii trimise de Gonska, pe data de 3 noiembrie 1906, ştim toată această poveste. În epistolă (documentul nr.73), Gonska îi mulţumeşte înaltului prelat că i-a luat apărarea în faţa istoricului Tocilescu, cel care îl acuzase pe Gonska că ascunde vestigii antice de mare preţ. Tot din scrisoare aflăm că la Tulcea, istoricul Constantin Moisil are o copie a acelui document epigrafic. Piatra a fost luată în cele din urmă de un anume domn Mihăilescu, de la Bucureşti, “secretar al domnului Istrati”. Doar această parte a poveştii ne este bine-cunoscută. Nimeni nu mai ştie ce s-a întâmplat cu acea “piatră” antică, ce reprezenta ea, ce a făcut cu ea acel Mihăilescu şi de ce nu au reuşit arheologii Moisil şi Tocilescu să o cerceteze şi să publice informaţii despre ea. Nu ştim nici cât de importantă era acea inscripţie.

Povestea ei, a “pietrei” blestemate care i-ar fi omorât caii lui Frank Martin a supravieţuit însă. Şi mai avem ceva: alte două mici poveşti, la fel de interesante, care au supravieţuit aceluiaşi Gonska. Într-un raport datat pe 17 octombrie 1906 (documentul nr.72), către Arhiepiscopia Romano- Catolică, el îi vorbeşte superiorului său despre Dealul Banilor, movila unde se găseşte o adevărată comoară numistmatică din vechime. “La capătul satului, în sud-estul localităţii se află un deal numit de localnici Dealul Banilor. Pe acel deal trebuie să fi fost pe vremuri un “castrum romanum”. O mulţime de monede vechi au fost găsite acolo de localnici. Asemenea monede se găsesc şi azi, mai ales după ploi mai puternice, când apa le scoate la iveală”. Gonska mai vorbeşte şi de monumente creştine ce se găsesc în zonă, cu siguranţă piese datate în timpul Imperiului Roman de Răsărit. Clericul din Malcoci îl mai informează pe arhiepiscop că i-a trimis deja “cu poşta de astăzi, un pachet conţinând 213 monede şi icoana Maicii Domnului de la Tropea”. Gonska mai spune că un anume William Accius şi “domnul Mihăilescu, secretarul domnului Istrati” (cel care a luat “piatra” antică) ambii ar fi luat şi dus la Bucureşti colecţii foarte frumoase de monede, găsite tot în Dealul Banilor.

Încheiem povestea misterelor de la Malcoci cu o enigmă şi mai mare. Într-una dintre scrisori (docum. Nr.73) Gonska îi scrie arhiepiscopului său că multe comori se găsesc şi în localitatea Romula (la acea vreme sat aparţinând de Nufăru). Mai scrie Gonska: „La Romula s-ar fi aflat de asemenea un “castrum romanum”, unde se găsesc şi scheletele gigantice de om”! Scheletele gigantice de om! Atât avem, şi nicio altă completare! Se vorbeşte de acele schelete de parcă s-ar cunoaşte foarte bine povestea lor. Pe noi ne intrigă, în secolul XXI neştiindu-se nimic despre astfel de schelete gigantice găsite în Dobrogea. Ce este cu acele schelete, cine le-a găsit şi cum, ce înseamnă gigantic în viziunea lui Gonska, toate acestea sunt întrebări la care nu vom afla probabil niciodată răspuns. Am încercat să aflu mai multe despre Gonska, despre viaţa şi descoperirile sale. Nimic concret. A trăit şi dispărut la fel de misterios ca modul în care a intrat, prin documentele sale, în istoria Dobrogei noastre. De pe urma sa ne rămân tainele…

Bibliografie – “Dobrogea în Arhivele Româneşti 1597-1989”, lucrare coordonată de prof. dr. Virgil Coman (documentul nr. 73 înregistrat în fondul Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti nr.dosar 461/1906; (documentele nr.72 şi 74, dosar 462/1906)

[codepeople-post-map]

Povestea familiei Cocceius, de la Capidava

O inscripţie descoperită de arheologi la Capidava vine să ne spună o poveste milenară, a unei familii bogate ce a trăit pe aceste meleaguri în primele secole de după Hristos. Este povestea Cocceilor, a celor ce purtau numele Cocceius şi care au fost cetăţeni romani stabiliţi în Scytia Minor (Dobrogea), devenind mari latifundiari. Totul porneşte de la stela funerară, pe care se găseşte următoarea inscripţie: “Zeilor Mani, Marcus Cocceius Vitlus, veteran al cohortei I Ubi, stegar, a trăit 70 de ani, a făcut serviciul militar 28 de ani. Moştenitorii Claudia, soţie, Cocceius Veturius şi Cocceius Nardus, fii, s-au îngrijit să i se facă mormânt. Marcus Cocceius Tito a îngrijit să i se refacă mormântul piosului strămoş (parens)”. Aparent, o simplă piatră de mormânt. În urma cercetărilor, specialiştii au reconstruit crâmpeie dinb viaţa acestei familii, ţinând seama de indicii preţioase. Astfel, s-a stabilit că peregrinul Vitlius, militar roman de origine iliră (după nume) a făcut armata în cohorta auxiliară şi s-a lăsat la vatră, primind drept de cetăţenie în anul 97 d.H (în timpul împăratului Nerva, de la care a primit prenumele şi numele gentilic Marcus Cocceius). Cohorta I Ubi a lui Vitlius ştim că a stat în Dobrogea doar până în 117, când a fost mutată în Dacia, de către împăratul Hadrian, cu ocazia unei reorganizări a provinciilor. Imperiul era interesat să întărească graniţele provinciei prin romanizare aşa că veteranul Vitlius a primit, la vârsta de 50 de ani, suprafeţe mari de pământ lângă Capidava ajungând mare proprietar. Este întemeietorul (după termenul parens) unei familii numeroase şi prospere, care ajunge să fie una dintre cele mai importante din Capidava. Moare în jurul anului 118, la 70 de ani şi este înmormântat de către soţie şi fiii săi. Vremurile erau însă tulburi şi familia Cocceius nu era deloc agreată de autohtoni, care se simţeau exploataţi de nobilii romani. Acest lucru conduce la o revoltă în zonă, în urma căreia mormântul este distrus. Ceva mai târziu, după încheierea crizei sociale, un alt membru al Cocceilor, descendent al lui Vitlius are grijă “să refacă mormântul piosului său strămoş”…

Surse foto – Ştefan Viorel Georgescu,capidava.ro, cimec.ro

Bibliografie – Monografie Capidava – R. Florescu, Gr. Florescu, P. Diaconu

[codepeople-post-map]

Misteriosul Khora Dagei şi o răscoală de acum 2000 de ani

Unul dintre numeroasele sate ale Dobrogei antice, din perioada dominaţiei romane este menţionat în izvoare antice, dar nu a fost încă precis localizat, ştiindu-se doar că funcţiona undeva pe raza administrativă a cetăţii Histria (regio Histriae). Khora Dagei este un sat cu nume misterios, locuit se pare de daci grecizaţi (dagae), probabil coloni stabiliţi în Scytia Minor, după războaiele daco-romane (101-102, 105-106) sau din timpul invaziei costobocilor. O altă variantă ar fi că erau geţi, deşi delimitarea dintre daci şi geţi era clară şi în acele timpuri.

O inscripţie datată în anii 159-160 d.H ne spune povestea unui conflict în care a fost implicată comunitatea rurală din acest sat. Aceşti Dagae au trimis o plângere către guvernatorul provinciei Iulius Severus, ameninţând că îşi vor părăsi aşezarea, dacă nu li se vor ridica anumite îndatoriri şi corvezi, ce li se păreau împovărătoare. Inscripţia ne spune că plângerea lor nu a fost luată în seamă: guvernatorul Severus le transmite să îşi continue sarcinile şi să dea ascultare. Revenind la factorul etnic, trebuie spus că în izvorul epigrafic apar doi primari (magistri) ai chorei (Khorei) Artemidoros al lui Ariston şi Mikkos al lui Gaius, nume care confirmă componenta grecească.

Este surprinzător curajul sătenilor care ameninţă cu răscoala, într-o perioadă în care Imperiul pedepsea drastic orice abatere de la reguli. Din păcate, nu ştim dacă răspunsul negativ primit de la guvernator s-a soldat cu o revoltă în toată regula, sau pur şi simplu, ţăranii din Khora Dagae au fost obligaţi să se supună, continuând să muncească în condiţiile grele impuse de stăpânire…

Sursă bibliografie – Maria Bărbulescu – “Viaţa rurală în Dobrogea romană (sec.I-III ph)” MINAC Constanţa 2001, Itinerarum Antonini, Tabula Peutingeriana

sursă foto – Ionut Druche -Histria

[codepeople-post-map]

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.