Insula Șerpilor – Oracolul din Leuke și sacrificarea fecioarei

Insula Șerpilor – Oracolul din Leuke și sacrificarea fecioarei

Sunt atât de multe legende legate de marea insulă a Pontului, Leuke (Albă), cea numită acum Insula Șerpilor… Și toate aceste mituri îl au ca personaj central pe eroul Ahile (Achilles), ucis sub zidurile Troiei dar renăscut în spirit, odată ce mama sa Thetis i-a adus trupul pe insula Mării Negre.

Una dintre poveștile extrem de interesante este cea legată de existența unui Oracol al lui Ahile în Insula Leuke. Despre un templu sacru închinat eroului devenit nemuritor ne vorbește un istoric al antichității, Flavius Arrianus (sec. I – II d.H).

El scria despre Oracolul lui Ahile în anul 130 d.H, în opera „Periplus Ponti Euxini”: “Unii istoricesc și că dintre cei ce se coboară pe insulă, cei veniți înadins aduc de pe corăbii victime, pe care parte le jertfesc, parte le lasă libere în onoarea lui Ahile”. Cei ajunși întâmplător pe insulă, aduși de furtună, mergeau și ei la Oracol, cumpărau cu bani grei o victimă, de la preotul ce îl reprezenta pe Ahile („Dacă oracolul îl respinge – căci se află și oracol în templu – ei adaugă la preț…”).

Mai scrie Arrianus: „Se mai zice că Achilles se arată în vis celor care coboară pe insulă, dar și celor ce plutesc nu departe de ea și cărora le spune ce parte a insulei este mai bună pentru debarcat… Alții spun că fiind în veghere, li se arată Achile pe catarg, același chip ca Dioscurii (n.a Castor și Polux – patroni ai marinarilor). Alții spun că l-au văzut și pe Patroclus în vis (Patrocle, mult iubitul prieten al lui Ahile, ucis de Hector la Troia și al cărui trup a fost și el adus pe Leuke – sursă Arctinos din Milet)”.

Mai multe izvoare antice pomenesc despre un mare templu existent aici, despre păsările și animalele care trăiau pe insulă dar nu spun nimic despre șerpii văzuți în număr mare în epoca modernă.

Potrivit legendelor antice, păsările din insulă își înmuiau penele în apa mării, dădeau ocol templului stropindu-l cu picături dar nu îndrăzneau niciodată să zboare deasupra acestui sanctuar. („În Pont nicio pasăre nu poate zbura peste templul cel sacru din insula în care e îngropat Ahile”).

În 1823 rușii au descoperit pe insulă ruinele unui mare templu de marmură albă iar arheologul german Ulrich Kohler le-a studiat. Chiar și la acea dată, zidurile edificiului erau impresionante, ruine încă înalte de 2 metri. Se spune că fiecare latură a templului măsura 30 de metri.

Anticii ne vorbesc așadar despre un oracol și un templu al lui Ahile dar mai ales despre sacrificiile făcute în cinstea eroului devenit nemuritor (sacrificii umane și animale).

Legat de sacrificiul uman, încheiem cu relatările făcute de alți doi scriitori antici, Maxim din Tyr și Philostrat. Este practic o legendă…

Se spune că un negustor poposea des pe Leuke unde era primit foarte bine de Ahile. Într-o zi acesta l-a rugat pe muritor să îi facă un serviciu: să îi aducă din Ilion o anume fată troiană, din familia lui Hector. Negustorul a crezut că Ahile era îndrăgostit de fată. Omul pleacă în Ilion și după câteva luni se întoarce cu acea tânără. I se poruncește să țină fecioara pe corabie. Negustorul vine la templu, unde este ospătat de Ahile. La plecare este încărcat cu daruri și i se poruncește ca înainte de plecare să lase fata pe țărm. Când corabia de îndepărtează de insulă, negustorul vede de pe punte cum Ahile se repede asupra fetei (care striga îngrozitor) și o sfâșie în bucăți, asemenea unei fiare. În acest fel, se pare, Ahile s-a răzbunat (și după moarte) pe neamul lui Hector, cel ce i-l ucisese pe iubitul său Patrocle.

Bibliografie – FONTES I, Analele Dobrogei seria veche 1924

sursă foto – thorsvaldsensmuseum.dk – Achilles meet Priam, king of Troy

Istrul – Fluviul Sfânt, sacrificiile lui Traian şi ofrandele lui Alexandru Macedon

De mii de ani, de la Porţile de Fier şi până la vărsarea sa în Marea Neagră, Dunării i s-a spus Istru, termen tracic (mesic), acceptat şi adoptat de către greci şi romani. Dacii şi geţii pontici ai Dobrogei i-au mai zis şi Dunaris sau Donaris, foarte probabil, după iraniano-sciticul “dânu”, tradus prin apă curgătoare. În amonte, fluviul a fost numit de toate popoarele Danubius, dar numai în aval i s-a spus şi Istros. Mereu acest Istru al nostru a fost perceput ca un fluviu sacru, purificator, sfânt pentru daco-geţi, pe care îi păzea, îi hrănea, dar pe care îi şi pedepsea atunci când aceştia îi greşeau. Era un fluviu sacru şi pentru celelalte neamuri, care se temeau de el.

Alexandru Macedon a vrut cu tot dinadinsul să treacă pe celălalt mal al Istrului, pentru a-şi face un titlu de glorie din asta şi nu pentru a cuceri neapărat vreo cetate. Cum altfel se poate explica ca Macedon Marele Cuceritor să întreprindă o expediţie militară de numai o zi, de pe urma căreia nu a obţinut niciun avantaj material sau militar serios…Pe malul dacic al Istrului, Alexandru cel Mare a adus sacrificii lui Zeus Mântuitorul, lui Heracle (Hercule) şi mai ales zeului Istros, care îl lăsase să îi treacă apele.

Pe Columna lui Traian un basorelief îl reprezintă pe Danubius, Zeul Sacru al Dacilor, căruia însuşi împăratul Romei îi aduce sacrificii, pentru a-i proteja trecerea peste apele sale primejdioase. Legenda spune că, de fapt, Traian i-a adus ofrande Marelui Fluviu pentru a-l îmbuna şi pentru a-l ierta că avusese cutezanţa de a ridica între malurile sale Podul de la Drobeta. Romanii erau înfricoşaţi de bătrânul fluviu al geţilor.

Traian a primit din partea unui Oracol următoarea poruncă înspăimântătoare: “Aruncă, îţi poruncesc, în valurile Istrului, fluviul ce se pogoară de la Jupiter, doi servitori ai Cibelei, doi lei sălbatici de la munte, mai aruncă tot ce în India creşte, flori şi parfumuri mirositoare. Îndată va fi atunci biruinţa, marea glorie şi pacea dorită”. Acei “servitori ai Cibelei” (de origine frigiană, Marea Mamă a Zeilor, cult adoptat şi de romani) au fost aşadar sacrificaţi de cel mai puternic Om al Lumii, pentru a-l îmbuna pe Zeul Dacilor? Sacrificii umane aduse Zeului Fluviu? Uluitor…

Cu aproape un veac înainte de Traian, marele geograf Strabon scria cu teamă că gurile Istrului (Delta) sunt sfinte şi că aici se practică magia lykantropică, prin care lupii deveneau subordinaţi intereselor umane. În Deltă au existat şi există şi acum toponime precum Ostrovul Lupilor, Gura de Lup, Vâlcov, Vâlciu (în slavă vîlc –lup).

Sofocle scria în “Oedip rege” că “nici măcar Istrul nu ar putea purifica” o anumită casă. Vergiliu ne vorbea despre geţii care, înainte de a pleca la război, luau o gură din apa sfântă şi jurau să se întoarcă biruitori. Un fluviu misterios şi sacru, de care se temeau şi pe care îl respectau toate seminţiile pământului…

 

Bibliografie – Cartea Dunării – antologie de Ioan Munteanu, Vergiliu, Strabon, Afidus Modestus

Foto by Amanda Lia Rogers – Sun rising in Danube Delta – romaniatourism.com

[codepeople-post-map]

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.