Insula Șerpilor – Oracolul din Leuke și sacrificarea fecioarei

Insula Șerpilor – Oracolul din Leuke și sacrificarea fecioarei

Sunt atât de multe legende legate de marea insulă a Pontului, Leuke (Albă), cea numită acum Insula Șerpilor… Și toate aceste mituri îl au ca personaj central pe eroul Ahile (Achilles), ucis sub zidurile Troiei dar renăscut în spirit, odată ce mama sa Thetis i-a adus trupul pe insula Mării Negre.

Una dintre poveștile extrem de interesante este cea legată de existența unui Oracol al lui Ahile în Insula Leuke. Despre un templu sacru închinat eroului devenit nemuritor ne vorbește un istoric al antichității, Flavius Arrianus (sec. I – II d.H).

El scria despre Oracolul lui Ahile în anul 130 d.H, în opera „Periplus Ponti Euxini”: “Unii istoricesc și că dintre cei ce se coboară pe insulă, cei veniți înadins aduc de pe corăbii victime, pe care parte le jertfesc, parte le lasă libere în onoarea lui Ahile”. Cei ajunși întâmplător pe insulă, aduși de furtună, mergeau și ei la Oracol, cumpărau cu bani grei o victimă, de la preotul ce îl reprezenta pe Ahile („Dacă oracolul îl respinge – căci se află și oracol în templu – ei adaugă la preț…”).

Mai scrie Arrianus: „Se mai zice că Achilles se arată în vis celor care coboară pe insulă, dar și celor ce plutesc nu departe de ea și cărora le spune ce parte a insulei este mai bună pentru debarcat… Alții spun că fiind în veghere, li se arată Achile pe catarg, același chip ca Dioscurii (n.a Castor și Polux – patroni ai marinarilor). Alții spun că l-au văzut și pe Patroclus în vis (Patrocle, mult iubitul prieten al lui Ahile, ucis de Hector la Troia și al cărui trup a fost și el adus pe Leuke – sursă Arctinos din Milet)”.

Mai multe izvoare antice pomenesc despre un mare templu existent aici, despre păsările și animalele care trăiau pe insulă dar nu spun nimic despre șerpii văzuți în număr mare în epoca modernă.

Potrivit legendelor antice, păsările din insulă își înmuiau penele în apa mării, dădeau ocol templului stropindu-l cu picături dar nu îndrăzneau niciodată să zboare deasupra acestui sanctuar. („În Pont nicio pasăre nu poate zbura peste templul cel sacru din insula în care e îngropat Ahile”).

În 1823 rușii au descoperit pe insulă ruinele unui mare templu de marmură albă iar arheologul german Ulrich Kohler le-a studiat. Chiar și la acea dată, zidurile edificiului erau impresionante, ruine încă înalte de 2 metri. Se spune că fiecare latură a templului măsura 30 de metri.

Anticii ne vorbesc așadar despre un oracol și un templu al lui Ahile dar mai ales despre sacrificiile făcute în cinstea eroului devenit nemuritor (sacrificii umane și animale).

Legat de sacrificiul uman, încheiem cu relatările făcute de alți doi scriitori antici, Maxim din Tyr și Philostrat. Este practic o legendă…

Se spune că un negustor poposea des pe Leuke unde era primit foarte bine de Ahile. Într-o zi acesta l-a rugat pe muritor să îi facă un serviciu: să îi aducă din Ilion o anume fată troiană, din familia lui Hector. Negustorul a crezut că Ahile era îndrăgostit de fată. Omul pleacă în Ilion și după câteva luni se întoarce cu acea tânără. I se poruncește să țină fecioara pe corabie. Negustorul vine la templu, unde este ospătat de Ahile. La plecare este încărcat cu daruri și i se poruncește ca înainte de plecare să lase fata pe țărm. Când corabia de îndepărtează de insulă, negustorul vede de pe punte cum Ahile se repede asupra fetei (care striga îngrozitor) și o sfâșie în bucăți, asemenea unei fiare. În acest fel, se pare, Ahile s-a răzbunat (și după moarte) pe neamul lui Hector, cel ce i-l ucisese pe iubitul său Patrocle.

Bibliografie – FONTES I, Analele Dobrogei seria veche 1924

sursă foto – thorsvaldsensmuseum.dk – Achilles meet Priam, king of Troy

O legendă din Insula Şerpilor – Ahile şi amazoanele

Potrivit mitului, aşa cum am mai scris, după ce a fost ucis de săgeata lui Paris, sub zidurile Troiei, Marele Erou Ahile a fost dus de mama sa, nereida Thetis, pe o insulă aflată în Pontul Euxin, Insula Albă, Leuce, cunoscută nouă astăzi ca Insula Şerpilor. O altă legendă a Mării Negre ne spune o poveste petrecută aici, după ce trupul eroului a fost adus aici şi depus într-un templu maiestuos. Se zice că, în urmă cu mai bine de 3.000 de ani, într-o noapte de primăvară furtunoasă, o corabie pe care se aflau nişte negustori şi constructori de corăbii ar fi eşuat pe ţărmul estic al Mării Negre, lângă Phasis, nu foarte departe de miticul regat Colchida (azi Georgia). Pe acele meleaguri trăia însă un trib puternic din neamul războinic al amazoanelor, iar bărbaţii care au supravieţuit naufragiului, au şi căzut prinzonieri în mâinile frumoaselor, dar aprigelor femei. Regina lor, al cărui nume s-a pierdut, din păcate, de-a lungul timpului, a hotărât să îi vândă pe bărbaţi sciţilor antropofagi, care dădeau bani frumoşi pentru a gusta din carnea crudă a grecilor… Soarta lor părea pecetluită…

Salvarea le-a venit însă, sub chipul unei prinţese, sora reginei, care se îndrăgostise de unul dintre prizonierii greci. Fata a convins-o pe conducătoare să îi ţină pe bărbaţi în tabăra lor. Zilele şi lunile au trecut încet iar prizonierii aveau parte de o dulce captivitate, trăind în plăceri şi desfătare alături de războinice. Într-o seară, la focul din mijlocul taberei, unul dintre bărbaţi povesti ce auzise despre Insula Albă, aflată nu departe de tărâmul Amazoanelor, zicând că în Templul Eroului Ahile (Achile) se găsesc mari bogăţii. Omul zicea că nimeni nu are curaj să meargă acolo, pentru că spiritul Eroului devenit Semizeu străjuieşte ostrovul şi atacă pe oricine vine cu gânduri rele. Auzind acestea, Regina ordonă bărbaţilor să îi construiască mari corăbii, îndeajuns de încăpătoare încât războinicele să intre împreună cu armăsarii şi iepele lor dragi, de care nu se despărţeau aproape niciodată. Regina dorea de mult să se răzbune pe Ahile, ce îi ucisese la Troia o rudă dragă, pe Marea Regină Penthiseleea…

După ce vasele fură gata, Amazoanele şi bărbaţii lor plecară pe apele Pontului, ajungând în scurt timp pe malul Insulei. Războinicele nu coborâră, ci îi trimiseră întâi pe bărbaţi să taie pădurea care împrejmuia Templul Marelui Ahile. Dar ce să vezi? Codrul era fermecat, pentru că topoarele străinilor nu puteau atinge lemnul. Tăişurile se întorceau ca vrăjite şi îi loveau pe bărbaţi în cap, în loc să muşte din trunchiurile copacilor. Se prăpădiră aproape toţi, aşa că Amazoanele călare coborâră furioase de pe corăbii, cu gândul să ajungă la Templu şi să îi dea foc. Tocmai atunci se porni însă o furtună groaznică, iar din Templu ieşi însuşi Marele Ahile (sau plăsmuirea sa). Eroul scotea parcă fulgere din ochii şi căutătura sa aprigă înnebuni toţi caii Amazoanelor.

Armăsarii şi iepele îşi aruncară stăpânele la pământ, le călcară cu copitele, le sfâşiară cu dinţii, omorându-le pe toate. Înnebuniţi şi încă fermecaţi, caii se porniră apoi să fugă orbeşte prin insulă. Ajunseră pe malul ei abrupt şi se aruncară nebuneşte în apele Pontului negru, înecându-se cu toţii. Ahile le ceru apoi Zeilor să îi purifice Insula pângărită, aşa că din ceruri se abătu un potop nemaivăzut, ca din vremurile lui Deucalion şi Pyra, (n.a.supravieţuitorii potopului mitologic grecesc). Apele spălară toată insula, înecându-i pe puţinii supravieţuitori. Ea rămase Albă şi Curată, cu acelaşi templu maiestuos în mijlocul său, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat în acea zi. Cât despre Ahile, acesta rămase să trăiască liniştit acolo, alături de soţia sa frumoasa Elena (pe care Zeii i-o aduseseră aici după moarte)…Din acea zi, niciun muritor nu mai avu curajul să coboare pe Insula Marelui Erou…

 Bibliografie (adaptare) – Analele Dobrogei 1924, serie veche, opere citate Philostrati

[codepeople-post-map]

Histria – Templul Zeiţei Afrodita şi Fântâna Secretă

Suntem la Histria şi ne-am întors în timp, mai bine de două milenii şi jumătate. Ne imaginăm că suntem nişte negustori veniţi din ţări îndepărtate şi barbare, din locuri în care arta şi splendoarea culturii greceşti nu au apucat încă să ajungă. Am venit însă pe malul Pontului Euxin pentru a face negoţ şi aici, la Histria, suntem fermecaţi de frumuseţea oraşului. Paşii ne poartă însă dincolo de edificii, de prăvălii, de pieţe sau de cartierele de locuit, până în acea zonă a cetăţii, în care doar Zeii guvernează…Şi esti fermecat de ceea ce vezi…Acelaşi sentiment îl ai şi tu, omule modern, când vizitezi Zona Sacră a Histriei, cea de secol XXI.

Este adevărat, acum sunt doar ruine, dar cu puterea minţii, poţi recreea siluetele lor maiestuoase şi le poţi admira măreţia…Toate templele Zonei Sacre erau impozante şi, cu siguranţă, lăsau fără suflare orice nou-venit ajuns în acest mare oraş. Unul dintre monumente, cel al Afroditei, Zeiţa Frumuseţii, avea însă ceva special, care îl făcea cu totul deosebit. Dimensiunile sale nu erau impresionante, 16 metri lungime, pe şapte, lăţime. Construcţia ridicată la mijlocul secolului VI înainte de Hristos era însă din calcar, iar în lumina soarelui, aceasta strălucea, punând în umbră celelalte temple ale Zonei. Astăzi, templul este protejat cu plăci mari de metal, întrucât calcarul friabil se exfoliază foarte uşor. La doar câţiva metri de Templul Alb al Afroditei, arheologii au descoperit însă ceva foarte ciudat. Este o falie naturală, astăzi de numai patru-cinci metri lungime şi doi metri adâncime, a cărei destinaţie este necunoscută.

Histrienii au adaptat acest loc, l-au întărit cu ziduri şi l-au legat de Templu printr-un canal. Aici s-au săpat scări, care duceau pe fundul gropii. Marea Depresiune, cum îi spun unii arheologi, era cu siguranţă legată de ritualul religios oficiat în Templu. O opinie este aceea că era un loc în care aveau voie să intre doar preoţii templului şi niciodată, vreun neiniţiat. Este foarte probabil să fi fost un bazin cu apă, o fântână aflată în mijlocul unei mici zone verzi şi în care preotesele Zeiţei puteau petrece timpul. Arheologii nu au ajuns la un numitor comun şi doar cercetările viitoare pot să mai dea deoparte vălul misterios care acoperă această taină. Singurul lucru cert legat de Fântâna Afroditei este acela că ea a fost distrusă de un cutremur, în jurul anului 100, înainte de Hristos. Mai târziu, romanii au construit în Vechea Zonă Sacră un cartier de locuinţe şi au acoperit, însă doar parţial, Marea Depresiune…

sursă foto – pictură – Naşterea zeiţei Afrodita – Sandro Botticelli

[codepeople-post-map]

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.