Parcul Catedralei și cele mai vechi dovezi ale coloniștilor greci

Parcul Catedralei și cele mai vechi dovezi ale coloniștilor greci

Atunci când se face frumos afară și vântul tăios al iernii de la Pont își mai pierde din vigoare, toți constănțenii, cu mic cu mare, iau cu asalt zona Peninsulei, pentru a se plimba pe faleza de la Cazino și a lăsa briza ușoară a Mării să le adie fețele. În drumul spre țărmul de mare, trecem cu toții pe lângă Catedrala Arhiepiscopală, fără să fim prea atenți la micul parc arheologic din apropiere. Până la urmă, noi, constănțenii, tot suntem obișnuiți cu ruinele acestea, așa că, de ce ar fi cele de lângă Biserică mai speciale?

Există însă un motiv serios, de natură să ne facă să fim mai atenți pe viitor, atunci când trecem prin zonă. Bătrânele ruine din micul parc sunt cele mai vechi dovezi arheologice ale colonizării grecești, cele mai vechi urme ale temerarilor eleni care au întemeiat Tomisul, acum mai bine de 2600 de ani.

Astfel, aici în Parcul Catedralei au fost găsite vestigii datând din veacul al VI-lea înainte de Hristos, pe vremea când Tomisul nu era încă un oraș al grecilor, ci doar un punct comercial (factorie -emporion) și un port de escală al navigatorilor din Milet. De aici, din Parcul Catedralei a început povestea unui mare polis, care s-a dezvoltat apoi neîntrerupt și care a devenit mai târziu capitala tuturor orașelor grecești de la Pontul Euxin. Și fără emporionul grecesc, nu am fi avut probabil orașul, romanii nu ar fi venit niciodată să supună cetatea și noi, constănțenii nu am fi avut poate niciodată acea istorie milenară, cu care astăzi, ne mândrim atât de mult.

Tocmai de aceea, trebuie să stăm, fie chiar și preț de câteva clipe, și să admirăm bătrânele ruine, mulțumindu-le acelor greci miletieni care au întemeiat primele case ale unei așezări Tomis, pe care astăzi cu drag, o numim, Constanța, casa noastră….

[codepeople-post-map]

Gerontius, eroul uitat al cetății Tomis

În urmă cu mai bine de 1600 de ani, Roma avea mari probleme la granițele imperiului cu triburile migratoare, care jinduiau la bogățiile provinciilor sale. Goții cei războinici mai ales, alungați de hunii sălbatici, puseseră ochiii pe Dobrogea noastră și tot încercau să prade și să jefuiască. Imperiul s-a luptat un timp cu ei, dar după ce împăratul Valens a fost învins și ucis de armata lui Athanaric în bătălia de la Adrianopole (378 d.H) s-a hotărât atunci că e mai bine să se cadă la pace cu triburile venite din Nord.

În anul 382, împăratul Theodosius I încheie pace cu acești goți și îi lasă să se așeze la Nord și la Sud de Dunăre, dându-le pământ și în Scytia noastră. Viața goților era foarte bună, erau autonomi, scutiți de la dări, Imperiul le dădea hrană și daruri scumpe, iar pentru toate acestea, ei trebuiau doar să se ridice la luptă, din când în când, împotriva altor migratori. Dar tot nu erau mulțumiți, pentru că nu aveau voie să intre în orașele mari ale Pontului. Așa se întâmpla și cu goții ce își aveau așezare lângă cetatea Tomis. Acești războinici îi batjocoreau adesea pe cei din oraș, care abia dacă nu mureau de foame, în timp ce migratorii aveau de toate. Dar într-o zi, străinii au mers și mai departe și s-au gândit să intre în cetate, să o jefuiască și să facă alte grozăvii.

De această hotărîre a lor află însă pe dată comandantul gărzii tomitane, pe nume Gerontius. Istoricul bizantin Zosimus a scris despre acesta, în cartea sa „Historia Nova”, că era „un bărbat destoinic, de o forță fizică grozavă și apt pentru orice ispravă de război”. Romanul ordonă soldaților săi să îl însoțească într-o expediție de pedepsire a străinilor, dar militarii refuză (!), fiindu-le prea mare frică de războinicii străini. Gerontius nu renunță la decizie și iese hotărât din cetate, însoțit de doar doi-trei apropiați. La început, goții se amuză pe seama temerarilor și trimit împotriva lor câțiva dintre cei mai puternici războinici. Sub loviturile năpraznice ale comandantului, aceștia cad unul după altul. Patrulele militare de pe ziduri prind curaj când văd faptele șefului lor și ies să îl ajute. Totul se transformă într-o luptă sângeroasă, pe care tomitanii o câștigă clar.

Cei câțiva goți care scapă, reușesc să se ascundă într-o misiune creștină din apropierea zidurilor orașului. În loc să primească recunoștința împăratului, Gerontius se trezește că acesta este foarte supărat pe el, întrucât îi atacase „aliații” și nu vrea să ia în seamă spusele ofițerului. Gerontius este la un pas să fie condamnat la moarte, fiind chiar acuzat că ar fi furat de la goți cadouri scumpe, primite de la împărat. Militarul își demonstrează însă nevinovăția (podoabele fuseseră duse în tezaurul orașului), dar tot este alungat, deposedat de bunuri și posesiuni și exilat în altă provincie a Imperiului. Ironia face ca, după câțiva ani, Theodosius să aibă din nou probleme cu goții, și tot la Tomis. Își aduce aminte atunci de viteazul Gerontius, îl recheamă pe acesta, iar militarul scapă orașul de primejdie, încă o dată. Ofițerul cel viteaz a păzit zidurile orașului ani mulți de atunci înainte, până când a murit de moarte bună, onorat și respectat ca un adevărat erou în viață, de către locuitorii orașului Tomis.

 

[codepeople-post-map]

Edificiul Roman cu Mozaic – inima bătrânului Tomis

Cel mai important obiectiv antic de pe raza bătrânei noastre urbe Constanța este, fără îndoială, Edificiul Roman cu Mozaic, clădirea impunătoare ce veghează încă apele Portului, chiar și după trecerea a peste 1600 de ani. Construit cel mai probabil în secolul al IV-lea după Hristos, în timpul lui Constantin cel Mare, edificiul a fost, timp de mai bine de două veacuri, centrul comercial al cetății (nu în sensul actual, evident), locul în care se efectuau majoritatea tranzacțiilor importante.

El făcea efectiv legătura între oraș și portul antic, fiind amplasat pe cea de a doua, dintre cele trei terase ale falezei. Marea Sală (o adevărată Bursă a comerțului, după specialiști) avea 100 de metri lungime și 20 de lățime și era acoperită cu o uriașă boltă, sprijinită de coloane măiastru lucrate de artiștii vremii. Astăzi, din uriașa construcție de altădată se mai poate vedea doar o parte a unuia dintre pereții lungi și unul dintre pereții laterali. Adevărata comoară a edificiului este mozaicul care împodobea pardoseala Marii Săli. Edificiul Roman - Mozaic - Constanta

Erau 2000 de metri pătrați, din care astăzi mai pot fi admirați doar aproximativ 700. Din păcate, mozaicul se degradează treptat și strălucirea culorilor nu mai este parcă, nici măcar aceeași cu acea de acum două-trei decenii. Cu ochii minții, ne putem imagina cum corăbiile venite din toate colțurile lumii ancorau la cheiurile portului antic, iar mărfurile aduse spre vânzare tomitanilor erau depozitate în magaziile boltite, care s-au păstrat și în zilele noastre (o parte).

În Edificiu se făceau efectiv afacerile, în marea sală comercianții și notabilitățile urbei discutând adesea, pe lângă tranzacții, și unele probleme ale administrării orașului. După ce se încheiau afacerile, bunurile erau scoase din depozite și trimise, fie în piețele publice ale cetății, fie luau drumul altor orașe din provincie. Timp de două secole a fost Edificiul cel mai important punct al cetății. A decăzut însă în secolul VI, odată ce și cetatea a ajuns la apusul vremurilor sale.

[codepeople-post-map]

Edificiul Roman cu mozaic de la Tomis

Film documentar realizat de Bris Media Production și al cărui subiect este cel mai impresionant edificiu antic descoperit pe raza Constanței, urbea modernă care s-­a suprapus pe locul vechiului Tomis. Ridicat în sec IV, probabil în timpul lui Constantin cel  Mare, Edificiul Roman avea 2000 de mp pavați cu mozaic din care doar 700 s­-au păstrat. Acest obiectiv era practic centrul comercial al cetății, aici, lângă Port, realizându­se majoritatea tranzacțiilor.

[codepeople-post-map]

Marele Tezaur al Tomisului – dăruit Constanţei de Zeița Fortuna

Cea mai de preţ comoară istorică a milenarei urbe Constanţa se găseşte, aşa cum bine ştim, în Camera Tezaurului din incinta Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie. Unicul şi extraordinarul Glykon, emblematicul grup statuar Fortuna şi Pontos, reprezentarea zeului Mithras ucigând taurul sau statueta misterioasei Cybele sunt doar câteva dintre cele 24 de piese care compun “marea comoară”.

Ce se ştie mai puţin este însă modul în care au fost descoperite aceste vestigii deosebite, admirate acum o lume întreagă. În primăvara anului 1962, în zona Gara Veche se lucra de zor la scoaterea unor şine de cale ferată. În acel loc, în apropierea străzii Traian, urmau să se construiască mai multe blocuri. La un moment dat, în urma unor săpături de suprafaţă, din pământ a ieşit capul unei statui.

Glykon - Constanta

Era capul Zeiţei Fortuna, cea a Norocului, care făcea astfel un cadou nesperat urbei mderne. S-a continuat cercetarea şi a fost imediat dezvăluit întregul tezaur: toate cele 24 de piese erau grupate cu grijă pe o platformă zidită, în apropierea unui zid datat ulterior ca fiind de epocă romano-bizantină (n.r. sec V-VI). Piesele au fost cu toate create însă mult mai devreme, în secolele II-III, astfel că, este sigură teoria că cel puţin două secole ele s-au aflat expuse în templele cetăţii Tomis. În mod cert, putem să vorbim de mai multe temple, întrucât tezaurul adună laolaltă divinităţi greco-romane (Nemesis, Hermes, Selene) , asiatice (Mithras, Cyebele), egiptene şi băştinase (ex. Cavalerul Trac). Specialiştii au ajuns la concluzia că tezaurul păgân a fost ascuns într-o perioadă în care creştinismul devenit religie de stat, ajunsese la rândul său să prigonească cultele mai vechi.

Astfel, în timpul unui conflict religios, unul sau mai mulţi adoratori ai cultelor păgâne au ascuns tezaurul de furia creştinilor. Acesta a stat sub pământul bătrânului Tomis timp de aproximativ un mileniu şi jumătate, aşteptând momentul să iasă înapoi în lume. Iar acest moment a fost decis de… Fortuna.

[codepeople-post-map]

Mărturii din trecut – Epifania și Lilas

Fiecare dintre noi, cei care trăim în orașul Constanța, am trecut în viața noastră de sute, dacă nu de mii de ori, pe lângă Muzeul de Arheologie din Piața Ovidiu. Mulți dintre noi ne-am oprit adesea, poate într-o zi de vară, în micul părculeț de lângă Edificiul Roman cu Mozaic, acel spațiu verde străjuit de blocuri mari de piatră, pe care meșteri de acum două milenii au scris cu dalta, în latină sau greacă, povești neștiute. De obicei, le ignorăm, nu știm ce e cu ele și le considerăm normale, ne-am obișnuit cu ele și nu încercăm să aflăm mai multe. Un bun prieten al meu, acum pensionar, mi-a deschis ochii într-o zi de vară și m-a făcut să văd altfel cele opt altare funerare și diplome expuse acolo. Așa am aflat de povestea Epifaniei, o tomitană care a trăit acum circa 1800 de ani. Piatra sa funerară îi spune pe scurt povestea: s-a născut în Grecia din mamă ateniancă și tată originar din orașul Hermione. Fiică de armator, Epifania s-a căsătorit cu Hermogenes Angilianul, care avea aceeași meserie ca și socrul său. După ce au călătorit ani buni în diverse locuri ale lumii cunoscute, cei doi s-au retras la bătrânețe în casa de la Tomis, unde Epifania s-a dedicat acțiunilor de binefacere. La moartea sa, soțul Hermogenes a ridicat „plin de recunoștință” acest altar, în memoria mult iubitei sale soții. O altă poveste, mult mai tragică este cea a lui Lilas, un copil de numai șase ani, decedat din motive necunoscute. Epigrama de pe altar îi aparține tatălui său Basianus, care transmite următorul mesaj”: „căci am ridicat acest monument eu și soția mea Ianuaria, cea mult prea înlăcrimată. Salutare trecătorilor și sănătate tuturor celorlalți”. Acestea sunt doar două dintre poveștile unor oameni care au trăit în orașul Tomis, acum 1800 de ani, chiar în locurile în care ne ducem noi astăzi existența…[codepeople-post-map][codepeople-post-map]

Tomis – Povestea lui Teotim, „zeul romanilor”

Pe 20 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Teotim, cel cunoscut pentru „sfințenia și minunile sale”. Cel cunoscut de către biserică, pentru că din păcate, puțini dintre laici știu ce anume a înfăptuit acest părinte al creștinismului românesc. Este timpul poate să încercăm să reparăm această nedreptate.

Teotim a fost episcop al Tomisului la sfârșitul secolului IV – începutul secolului V și așa cum istoricul creștin Sozomen menționa, era de al locului „de neam scit”. Un om modest și cumpătat, ce își purta mereu părul lung, Teotim era părintele spiritual al întregii Dobroge vechi. Nu îi plăcea să stea prea mult în oraș și adesea bătea drumurile provinciei, încercând să îi convertească și pe migratorii huni care se abătuseră de ceva vreme prin zonă. Chiar și aceștia îl respectau foarte mult și îl numeau „zeul romanilor”. Teotim le oferea barbarilor daruri scumpe și din acest motiv, aceștia credeau că este un om foarte bogat.

O bandă de huni s-a gândit însă într-o zi să îl ia prizonier pe episcop pentru a cere apoi mare răscumpărare. L-au atacat mai mulți, iar unul dintre ei se pregătea să arunce asupra sa un laț, pentru a-l lega. Povestea spune că dintr-o dată, brațul celui care arunca lațul a rămas înțepenit în aer, iar nefericitul nu l-a mai putut mișca. Tovarășii săi i-au cerut „zeului romanilor” să îl izbăvească pe păcătos, iar Teotim a spus o rugăciune și hunul a putut din nou să își miște mâna. L-au lăsat apoi să plece, înțelegând că forțe nevăzute îl protejează pe părintele tomitanilor.

Tomitanul Teotim a fost respectat de întreaga lume creștină a acelor vremuri, fiind adesea invitat la sinoadele vremii, organizate la Constantinopole, și unde „dobrogeanul” nostru era mereu pus la loc de cinste…
[codepeople-post-map]

Tomis – Legenda argonauților sau Sacrificarea lui Absyrtos

Cea mai frumoasă legendă (și în același timp, cea mai tragică) a întemeierii cetății Tomis, este, fără îndoială, cunoscută de cei mai mulți dintre constănțeni, dar nu are voie să lipsească de pe o platformă de promovare a turismului pontic.

Sunt însă și mulți români care nu cunosc această poveste și, din acest motiv, avem datoria de a o populariza, ori de câte ori avem posibilitatea. Este vorba despre mitul argonauților, cei care acum mii de ani au venit în Marea Neagră pentru a căuta celebra Lână de Aur.

Intrați în Pontul Euxin, Iason și eroii de la bordul corăbiei Argo au mers în Colchida (Colchis) regelui Aetes (astăzi în Georgia), acolo unde se afla comoara dorită, lâna de aur. După ce au furat lâna de aur ajutați de prințesa Medeea, eroii din Grecia au făcut cale întoarsă spre țara natală. Au luat-o cu ei și pe tânăra îndrăgostită de Iason, dar și pe fratele puber al acesteia, prințul Absyrtos.

Cu Aetes pe urmele sale, Iason a luat o decizie înfiorătoare: aceea de a-l sacrifica pe Absyrtos pentru a-i întârzia pe urmăritori. Prințul a fost tăiat în bucăți, iar tatăl îndurerat a trebuit să se oprească din drumul său, pentru a culege rămășițele fiului și pentru a-i aduce acestuia ultimele omagii funerare. Iason a reușit așadar să scape și a ajuns teafăr în Grecia natală.

Legenda spune că Absyrtos ar fi fost sacrificat chiar, aici, în apropierea noastră, lângă locul în care, peste ceva vreme, avea să se înalțe cetatea Tomisului. Din acest motiv, mulți traduc termenul Tomis ca fiind locul sacrificiului. Alții spun că Tomis s-ar traduce la „lamă de cuțit”, pentru că exact așa arată promontoriul pe care noi îl știm astăzi sub numele de Peninsulă…

[codepeople-post-map][codepeople-post-map]

Împăratul Romei, învins de Bretanion, episcopul Tomisului

Fiecare dintre noi, constănțenii creștini, am călcat cel puțin o dată în viață pragul catedralei arhiepiscopale din Peninsulă. Din păcate, puțini am găsit timpul să admirăm și să studiem minunatele picturi ce împodobesc pereții lăcașului cult. Eu am fost printre cei norocoși, pentru că, la îndemnul unui prieten bun, am găsit minutele necesare pentru a afla una dintre cele mai frumoase povești ale Tomisului nostru milenar.

Chiar înainte de a intra în catedrală, pe unul dintre zidurile laterale se află zugrăvită „istoria” episcopului Bretanion, cel care nu a vrut să renunțe la credința sa și care a reușit să își impună hotărârea în fața celui mai puternic om al lumii de la acea vreme, împăratul Romei. Se întâmpla în anul 369 d.H, atunci când la Tomis a ajuns Cezarul Flavius Valens, adept al ereziei lui Arie (ariene). Împăratul a fost întâmpinat în catedrala episcopală a Tomisului de către Bretanion, iar potrivit cronicarilor creștini, la întâlnire era prezentă aproape toată suflarea orașului.

Valens i-a cerut episcopului să renunțe la credința acceptată de întreaga lume creștină (stabilită în Sinodul ecumenic de la Niceea) și să adere la erezia lui Arie. Bretanion s-a împotrivit și a avut curajul de a-l sfida pe Cezar și de a părăsi catedrala, fără încuvințarea acestuia. Și pentru ca umilința lui Valens să fie și mai mare, toți enoriașii tomitani au urmat calea episcopului iar împăratul s-a trezit singur în catedrală, doar cu însoțitorii săi. Bretanion și tomitanii au mers într-o biserică mai mică a orașului și au stat ore întregi rugându-se. De-a lungul timpului, istoricii au explicat și atitudinea curajoasă a poporului tomitan, cel care se încredea mult mai mult în episcopul ei, decât de împărat.

Se spune că Valens a vrut să îl pedepsească pe Bretanion și să îl exileze, dar a renunțat la acest gând, întrucât se temea de o rebeliune a poporului. Tomitanii erau foarte importanți pentru imperiu în acea vreme ei fiind cei care îi opreau pe migratori să intre în celelalte provincii controlate de romani.

Descris de istoricii bizantini de mai târziu ca un bărbat „destoinic și renumit prin virtute”, Bretanion a continuat să păstorească ani buni poporul Tomisului și chiar întreaga Scytie Minor și mult mai târziu, după ce Valens a ieșit din istorie. Amintirea episcopului fără de teamă și iubitor al dreptei de credințe nu s-a șters niciodată…

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.