Basilica cisternă de la Tropaeum Traiani – Adamclisi

Basilica cisternă de la Tropaeum Traiani – Adamclisi

Un obiectiv turistico-istoric inedit al pământului nostru dintre Dunăre şi Mare se găseşte la Adamclisi, mai exact în incinta celebrei cetăţi antice Tropaeum Traiani. Este chiar paralelă cu “via principalis”, strada principală şi se găseşte foarte aproape de Poarta de Vest. Vorbim despre Basilica Cisternă, sau basilica C cum au mai numit-o specialiştii şi care este unică în Dobrogea. Motivul pentru care şi-a primit primul nume este unul foarte simplu – lăcaşul de cult a fost ridicat pe locul unei foste cisterne de apă a oraşului, construcţie romană timpurie din care s-au păstrat o parte dintre ziduri. Potrivit arheologilor, cisterna de apă a fost construită în jurul anului 170 d.H, în urma atacurilor costobocilor, “dacii cei străluciţi” a căror invazie din perioada 161-180 a afectat mare parte din provinciile Imperiului Roman, inclusiv Dobrogea. Cisterna a fost folosită se pare, timp de mai bine un veac şi jumătate. Şi-a încetat activitatea foarte probabil, prin “demantelare” (demolare organizată) undeva în prima jumătate a secolului IV, în timpul împăraţilor Constantin şi Licinius (308-324). Cei doi se înrudiseră chiar în 313, la Mediolanum, (unde a fost dat edictul de toleranţă al creştinismului), Licinius luând-o de soţie pe sora lui Constantin, Flavia Iulia Constanţia. Constantin şi Licinius au reclădit cetatea Tropaeum iar demantelarea cisternei datează probabil de atunci. În secolul V, ruinele fostei cisterne sunt însă folosite pentru construirea unei biserici, una dintre cele cinci (patru parohiale şi una cimiterială) descoprite de arheologi. Basilica cisternă nu este nici cea mai mare (20 m pe 7 lăţime) şi nici cea mai frumoasă sau complexă (precum cea de marmură – episcopală). Este însă deosebită prin această origine stranie, o basilica creată pe locul unei cisterne…

Bibliografie – Revista Pontica, Vasile Pârvan – „Consideraţii istorice – cetatea Tropaeum”, cimec.ro, Alexandru Barnea

Sursă foto – Basilica cisternă, fotografie 1912 ing. St Petrescu “Vedere generală a ruinelor”, foto facebook – cimec.ro

[codepeople-post-map]

Invazia costobocilor, dacii cei “străluciţi”

Koistobokoi! Străluciţii! Aşa li se spunea vitejilor şi neînfricaţilor daci liberi ce în urmă cu două milenii trăiau în Nordul Moldovei dar şi în zone din Maramureş sau Galiţia (zonă istorică împărţită azi între Polonia şi Ucraina). În 106, atunci când Dacia lui Decebal a fost cucerită de romani, costobocii au fost unul din neamurile rămase în afara zonei de influenţă a Imperiului. Izvoarele istorice ne spun povestea unui popor extrem de numeros şi foarte viteaz, condus de regi străluciţi precum Pieporus sau Bithoporus. Duşmani declaraţi ai romanilor, “străluciţii” au declanşat în a doua jumătate a secolului II una dintre cele mai devastatoare invazii asupra provinciilor stăpânite de romani. În anul 170, dacii din Nordul Moldovei atacă fulgerător şi Moesia Inferior, Dobrogea noastră, distrugând mai multe castre şi oraşe. O inscripţie descoperită la Tropaeum Traiani (Adamclisi) ne spune că un nobil get din oraş, Dazius Comozoi este ucis într-unul dintre atacurile invadatorilor. De asemenea ştim din alte două izvoare epigrafice că oraşul Callatis a fost atacat de aceşti străluciţi, fiind ulterior nevoie ca zidurile distruse ale cetăţii să fie reconstruite. Ordinul de reconstrucţie a fost dat de guvernatorul provinciei Valerius Bradua, care a luat o decizie similară şi pentru cetatea Tomis, şi ea afectată de un atac al costobocilor. Din Dobrogea, costobocii coboară în Tracia şi până în Attica, unde ajung să distrugă templul din Eleusis. Împinşi înapoi de romani, costobocii devastează timp de aproape doi ani provinciile nordice ale Imperiului (Moesia Inferior cu precădere). Între Dunăre şi Mare ei înregistrează însă o înfrângere însemnată în faţa romanilor conduşi de Iulius Vehilius Gratus Ilianus, soldaţii imperiului fiind ajutaţi în această bătălie şi de trupe militare ale geţilor dobrogeni. Invazia a avut loc în timpul împăratului Marc Aurelius (161-180). Ştim acest lucru întrucât după înfrângerea şi gonirea năvălitorilor, mai multe oraşe din Dobrogea, salvate de la distrugere, au ridicat altare de mulţumire şi pentru cinstirea cezarului salvator: Ulmetum (Pantelimon) în anul 172, Vicus Scenopetis în 176, Vicus Celeris (Vadu) în 177, Vicus Novus (Babadag) în 178. Invazia costobocilor a venit într-un moment delicat pentru Roma, atunci când Marc Aurelius era prins în războiul cu cvazii şi marcomanii. După anul 172, cea mai mare parte a costobocilor părăsesc Moesia Inferior şi se întorc în locurile de baştină. Amintirea atacurilor lor devastatoare din Dobrogea a dăinuit însă timp de aproape două mii de ani…

Bibliografie – Adrian Bejan – “Istoria Daciei Romane”, Giurescu – “Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi”, Ptolemeu

[codepeople-post-map]

Bătălia de la Adamclisi, Ofiţerul Necunoscut şi Altarul Funerar

Una dintre cele mai sângeroase bătălii purtate în antichitate pe meleagurile Dobrogei noastre a fost, fără doar şi poate, cea de la începutul anului 102 dH (iarna 101-102 cnf multor surse), de la Adamclisi (Troapeum Traiani). Nu vom vorbi astăzi despre Monumentul Triumfal, ci strict despre istoria unui conflict extrem de sângeros, ale cărui ecouri au dăinuit peste timp, aproape două milenii. După victoria repurtată în a doua bătălie de la Tapae, Traian decide să îşi ţină legiunile la sud de Dunăre şi în Moesia Inferior (Dobrogea), aşteptând sosirea primăverii pentru a declanşa un ultim atac decisiv asupra Daciei lui Decebal. Regele de la Sarmizegetusa Regia nu are însă de gând să aştepte să fie atacat. Formează o mare coaliţie anti-romană alături de aliaţi sarmaţi-roxolani, buri-suevi şi iazigi. “Barbarii” trec Dunărea îngheţată, dar un număr mare de călăreţi se îneacă, după ce gheaţa se sparge sub copitele cailor. Tăvălugul însă se pornise iar coaliţia îşi continuă invazia, atacând castre şi oraşe de la Istru. Romanii câştigă două confruntări sângeroase la Nicopolis ad Istrum (Nikiup, Bulgaria) şi Marcianopolis (lângă Odessos, Varna de azi), iar teatrul de luptă se mută în Dobrogea noastră. Bătălia de pe platoul înalt de la Adamclisi reprezintă o încleştare impresionantă de forţe: 15.000 de daci, sarmaţi şi iazigi luptă împotriva unui număr necunoscut de militari romani. Decebal şi ai săi par foarte aproape de un succes însă, în acel moment, un “prafaectus castrorum” comandantul fortificaţiei din zonă intervine decisiv cu soldaţii săi (un atac hotărâtor cu suliţe lansate de baliste) şi reuşeşte să reechilibreze balanţa, înclinând-o chiar în favoarea imperiului. Coaliţia “barbară” este învinsă şi o mare parte dintre războinici mor în luptă, în timp ce supravieţuitorii se retrag înapoi spre Dacia. Roma este învingătoare, dar preţul plătit este unul extrem de scump: nu mai puţin de 3800 de militari ai imperiului şi-au pierdut şi ei viaţa. Prefectul erou, cel care a decis soarta bătăliei, a murit şi el în luptă, iar în memoria sa a fost ridicat la puţin timp după, un Mausoleu care există şi astăzi în spatele Monumentului Triumfal. Numele celor 3800 de romani pieriţi în bătălie sunt onorate pe altarul funerar ridicat din ordinul lui Traian, tot în anul 102 şi care poartă inscripţia: “Pentru slava şi amintirea vrednicilor bărbaţi care au pierit luptând pentru statul roman”. Bătălia de la Adamclisi a reprezentat ultima încercare a lui Decebal de a evita atacarea Munţilor Orăştiei şi a Salbei de cetăţi de lângă Sarmizegetusa Regia. După o pace relativă, în 105 va izbucni al doilea război dintre Traian şi Decebal, încheiat un an mai târziu cu victoria decisivă a Romei şi cu moartea regelui dac. La Adamclisi, în Dobrogea noastră, Altarul celor 3800 şi Mausoleul Eroului au rămas însă ca dovezi ale unei bătălii memorabile, unică în istoria antică a ţinutului dintre Dunăre şi Mare. Cât despre Monumenul Triumfal despre care am învăţat la şcoală, istoria oficială ne spune că acesta a fost ridicat abia în 109, dar tot în memoria confruntării din 102. Despre el, poate ar fi însă mai bine să vorbim într-o cu totul altă poveste…

Sursă bibliografie – George Marcu – „Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor”, Ed. Meronia, Bucureşti 2011

sursă foto – wikipedia.org, metopa 34

[codepeople-post-map]

Adamclisi – Unul dintre cele mai frumoase situri arheologice ale României

Adamclisi – Unul dintre cele mai frumoase situri arheologice ale României, Adamclisi (Tropaeum Traiani) este compus din trei obiective distincte: monumentul triumfal, cetatea antica și muzeul. În acesta din urmă sunt expuse atât metopele care în urmă cu 1900 de ani se găseau pe monument, cât și trofeul ridicat de împăratul Constantin cel Mare. Adamclisi a fost locul în care, la începutul secolului II, s-a purtat o mare bătălie și potrivit istoricilor, împăratul Traian a ridicat monumentul în cinstea numeroșilor soldați căzuți în luptele cu dacii și cu aliații acestora.

Situl Arheologic - Adamclisi

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.