Pădurile de altădată ale Dobrogei

Pădurile de altădată ale Dobrogei

“Când eram fecior, pădurea era până în poarta ogrăzii… Astăzi mergi o zi să îi încerci cărarea…” Aşa spunea acum vreo 40 de ani un bătrân rumân care se născuse tocmai pe vremea Războiului de Independenţă… Nimeni nu mai ştie a spune de unde anume era acel moşneag… Poate din Moldova, poate Transilvania, poate din Muntenia cea umbrită la miazănoapte de crestele Carpaţilor, sau poate chiar din Dobrogea noastră… Toate provinciile istorice româneşti au fost pe vremuri pline de păduri bătrâne şi de codrii de nepătruns… Unii spun că acum câteva sute de ani, peste 60% din ele erau stăpânite mai mult de arbori… Chiar şi tărâmul nostru cel dintre Dunăre şi Mare a avut păduri bogate, care ocupau mult mai mult teritoriu decât în ziua de astăzi. Dovadă stau mărturii istorice dar şi toponime antice şi medievale ce au rezistat vremurilor… Exemplu stă şi cetatea Ulmetum (azi comuna Pantilimon, judeţul Constanţa), nume care se traduce prin Pădurea de Ulmi, existentă aici în vremea stăpânirii romane, acum două milenii. Existau în antichitate şi păduri de pini, una nu tocmai departe de cetatea Histria… De unde ştim asta? Arheologi reputaţi precum Vasile Pârvan au descoperit dovezi clare, potrivit cărora locuitorii coloniei greceşti foloseau făclii de luminat din lemn de pin, arbore care se găsea din belşug în vecinătate. Multe secole mai târziu, în plin Ev Mediu (1587), un călător străin consemna că se găsesc păduri bogate pe tot malul stâng al Dunării, “până sus”, unde se întindea marele codru de la miazănoapte…Şi astăzi întâlnim în judeţul Tulcea păduri dar pe vremuri, codrii aceia erau mult mai bogaţi… La Slava Rusă, la Babadag, în Nord-Vestul provinciei, la Luncaviţa (pădure de fag), la Balabancea, la Isaccea … Pădurea Letea, cât a mai supravieţuit din ea, stă şi ea drept dovadă în încercarea de a recreea povestea pădurilor de altădată…. Un alt izvor medieval ne spune: “ la miazănoaptea codrului din preajma Niculiţeulului cel vestit pentru vinul său se afla o cetăţuie, bine apărată din trei părţi de văi adânci, cu pante greu accesibile şi având împrejur adăpostul pădurii”. Pe vremuri, în Deltă exista Insula Peuce (a Pinilor), astăzi doar un grind a cărui locaţie exactă încă naşte controverse… Pe insula Peuce s-au stabilit seminţii de tot felul precum bastarni sau goţi, veniţi din alte zone împădurite ale Europei…Nu doar judeţul Tulcea îşi avea păduri… Ele erau şi în zona actualului judeţ Constanţa (zona Negreni – Băneasa- mult mai întinsă ca astăzi sau în zona Murfatlar – stejar şi mai târziu salcâm), chiar dacă nu în stepa centrală pe care călătorii străini o descriau adesea drept un adevărat “desertum”, ci mai mult în apropierea apei, pe malul bătrânului Istru… În a doua jumătate a secolului XVIII, elveţianul Franz Sulzer, secretarul voievodului Alexandru Ipsilanti (domnitor şi în Moldova şi în Ţara Românească) remarca în timpul unei călătorii: ”malurile navigabile ale Dunării au păduri atât de bune încât arborii lor, de înălţimea catargelor, nu numai că uşurează construcţia de vase, dar pot constitui şi o ramură de comerţ excelentă”…Dobrogea de altădată avea şi păduri de tisă, arbore acum aproape dispărut…. Tisa era acel “arbore frumos, cu lemn roşu, greu şi rezistent”, dar deloc potrivit pentru mocanii oieri care aduceau la păscut în Dobrogea turme uriaşe de zeci de mii de capete de ovine.. Peste tot în Ţările Române, ciobanii s-au obişnuit să taie acest arbore pentru că animalele se îmbolnăveau după ce păşteau frunzele sale toxice… Agricultura şi creşterea animalelor au condus la distrugerea multor codri dobrogeni sau la mişcorarea drastică a acestora… Imperiul Otoman a ştiut să exploateze din plin bogăţia pădurilor dintre Dunăre şi Mare… De peste tot din provincie, localnici aduceau cherestea la Babadag şi Kiustendge pentru a o vinde… Lemnul dobrogean a fost folosit din plin de către Imperiul Otoman care a făcut afaceri extrem de bănoase, atât cu cheresteaua din privincie cât şi cu cea adusă din celelalte ţări române… La 1850, Ion Ionescu de la Brad venea în Dobrogea noastră şi vorbea despre legătura dintre codru şi băştinaşi “Românii de aici sunt aşezaţi la poalele codrilor şi pe malul apelor, căci lor le place umbra de codru verde şi răcoarea de apă limpede, la alt loc să nu-i cauţi, că nu-i găseşti”… După 1880 apar plantaţii de salcâm şi stejar în zone precum Negru Vodă, 800 de hectare sau Comorova (Neptun Mangalia), 1000 de hectare… Astăzi există perdele forestiere şi rezervaţii importante în întreaga Dobrogea, dar nu mai putem vorbi în niciun caz de codrii de nepătruns de altădată…

Bibliografie – Constantin C. Giurescu “Istoria pădurilor româneşti din cele mai vechi timpuri şi până astăzi”

sursa foto  – peter lengyel / padurea niculitel

[codepeople-post-map]

O poveste de la Ulmetum (Pantelimon)

La marginea comunei constănţene Pantelimon se află ruinele uneia dintre cele mai interesante cetăţi antice ale Dobrogei, Ulmetum. Numele latin se traduce prin Pădurea de Ulmi, o pădure care acoperea probabil mare parte a ţinutului, în urmă cu aproape 2000 de ani. Povestea acestei cetăţi a început imediat după cucerirea Daciei, în secolul II, când Traian şi împăraţii care l-au urmat au oferit veteranilor, ca recompensă pentru serviciile lor, loturi mari de pământ în Moesia Inferior (Dobrogea). Mai întâi, aceşti foşti militari au întemeiat un simplu sat, vicus, dar nu singuri, ci împreună cu câteva zeci de familii de traci din neamul bessilor. Satul foarte bine aşezat (la răspântia drumurilor comerciale) era adesea ţinta năvălitorilor şi a tâlharilor de diverse seminţii. De aceea, prin sec. III-IV, Imperiul a decis construirea unui castru între ale cărui ziduri s-a mutat treptat şi populaţia din vicus. O forţă militară de câteva sute de soldaţi supraveghea zona şi păzea drumurile, pe care veneau la Ulmetum care numeroase de grâne (aici funcţiona se pare un mare depozit). Atacat mereu de migratori, Ulmetum a fost la un moment părăsit şi graţie istoricului Procopius din Cesareea se ştie că la un moment dat, la începutul secolului VI, castrul devenise un cuib de tâlhari, cel al “barbarilor sclavini”. Împăratul Iustianian (527-565), cel ce avea să reconstruiască mare parte din cetăţile distruse a ordonat o expediţie de pedepsire a bandiţilor. Aceştia au fost ucişi până la unul iar Imperiul a preluat din nou controlul cetăţii. Din păcate, nu pentru mult timp, căci în secolul VI avaro-slavii atacau continuu cetăţile Dibrigei antice. Erau vremuri tulburi iar cei de la Ulmetum aveau foarte des de suferit. O singură inscripţie ne ajută sp ne facem o idee despre acele timpurigroaznice. Este piatra funerară ridicată de negustorul Valerius Valens şi de soţia sa, cel care în epitaf îşi deplânge cei trei fii ucişi într-un interval de numai un an. Atacurile continue au condus în cele din urmă la părăsirea definitivă a cetăţii, de către populaţie…

sursă foto -comune.ro, vedere aeriană cetatea ulmetum

[codepeople-post-map]

Iulius Quadratus, “primarul” Capidavei

Un monument funerar uriaş, greu de câteva tone ne spune povestea unei oficialităţi dobrogene de acum două milenii. La Ulmetum (Pantelimon) a fost găsită piatra funerară a lui Gaius Iulius Quadratus, un cetăţean roman probabil cu origini indigene, care a trăit în Dobrogea noastră în urmă cu aproape două milenii (sec.II d.H). Inscripţia şi desenele de pe monument (scene de arat şi păstorit) dovedesc faptul că acest Quadratus era un om foarte bogat, cu mari proprietăţi agricole şi proprietar al multor turme de vite şi care îşi avea probabil casa (villa rustica) în apropierea aşezării Ulmetum. Pe vremea aceea Ulmetum se afla în plin centrul teritoriului ce aparţinea administrativ de Capidava (Cetatea de la Cotitură), care era în acele timpuri un fel de comună autonomă de care depindeau toate satele (vicus-uri) din centrul Scytiei Minor. Aflăm din inscripţie că Iulius Quadratus a fost “princeps loci”, un fruntaş al locului, conducător al satului Ulmetum. În acelaşi timp, el îndeplinea şi funcţia de “quinquennalis teritorii Capidavensis”, un fel de magistrat suprem al zonei. Atribuţiile sale erau de ordin administrativ, mai ales fiscal, fiind un înalt funcţionar ales pe cinci ani (quinque) şi care se ocupa de strângerea taxelor. La acea vreme, Capidava era deja un castru important de pe Dunăre (fusese construit de Traian) iar aşezarea era o veritabilă capitală a regiunii. Potrivit lui Pârvan, cetatea romană în care Quadratus a îndeplinit ulterior funcţia de magister a fost construită pe locul legendarei dave getice a lui Dapyx, unul dintre ultimii dinaşti autohtoni care au încercat să opună rezistenţă împotriva cuceritorilor de la Roma…

 Bibliografie – Maria Munteanu, Pontica 3, “Cu privire la organizarea administrativă a teritoriului capidavens (sec I-III)”

Surse foto –  cjc.ro(deschidere), capidava.ro, ISM, Viorel Ştefan Georgescu

Ulmetum – Cetatea de la Pantelimon

Ulmetum – Cetatea de la Pantelimon se găsea la răscrucea celor mai importante drumuri comerciale ale provinciei, și din acest motiv, romanii au decis construirea unei fortificații puternice, în care era cantonată o garnizoană de câteva sute de oameni.

Cetatea Ulmetum

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.