Constanța ultimului veac (I) – De la un orășel ruinat la „perla Mării Negre”

Constanța ultimului veac (I) – De la un orășel ruinat la „perla Mării Negre”

După războiul Crimeii, în anul 1856, Constanța era o așezare aproape ruinată pe care martorii vremii o descriau astfel: „ Nu rămăseseră decât câteva case și o mână de locuitori… În mijlocul orașului, case dărâmate și maidane, iar de pe la Grand Hotel spre Anadolchioi nu te puteai aventura decât cu pază, de frica lupilor”.

Situația se schimbă radical în următoarele decenii. Alipirea Dobrogei la România (1878), construcția Podului de la Cernavodă, a gării CFR, dezvoltarea și modernizarea Portului Constanța, toate acestea contribuie decisiv la transformarea vechiului Tomis. Dintr-un orășel de vreo 8000 de locuitori (pe la 1890), Constanța ajunge în 1924 să aibă o populație de 65.000 de locuitori. fragmen-cta-1-1921

Este cel mai mare oraș din Dobrogea și principala stațiune turistică. Românii din întreaga țară visează să își petreacă vacanțele în orașul de pe țărmul Mării Negre, să se bucure de băile de soare și de plajele cu nisip fin (Duduia, Tataia etc). Constanța cunoaște un boom economic iar turismul devine înfloritor. Restaurante, hoteluri, birturi, grădini publice, magazine moderne, toate acestea se găsesc la orice pas. Se construiesc edificii solide și frumoase, palate și vile impozante iar traiul este unul dulce, într-o urbe cosmopolită, care se dezvoltă extraordinar de mult. De la gara CFR primele clădiri impozante sunt Tribunalul, Curtea de Apel și Prefectura.

prefectura-curtea-de-apel-tribunal palatul-manissalian scoala-de-fete bulevard-elisabetaInima orașului este însă Piața Independenței (astăzi Piața Ovidiu), unde tronează statuia poetului latin, exilat la Tomis. Piața este dominată de Palatul Comunal (azi Muzeul de Istorie Națională și Arheologie). Oficiul Poștal al orașului funcționa în clădirea în care astăzi avem Muzeul de Artă Populară. oficiul-postal-bun

Orașul are opt bulevarde: Gen. Averescu (azi Faleza de la Cazino), PP Carp, Elisabeta, Ferdinand, Independenței, Principesa Ileana, Principesa Maria, Regina Maria. Trei alte importante artere sunt Strada Carol (azi Bulevardul Tomis), Mircea cel Bătrân și Traian. Piețele importante ale orașului sunt Independenței, Basarab, Carol, Griviței, Ștefan cel Mare, Unirei (Hale).

Constanța are numeroase hoteluri, restaurante, teatre (Cazinoul Comunal, Elpis etc), grădini (Gruber, Tataia). Despre cum arăta Constanța în acest an 1924, despre serviciile turistice oferite și despre prețuri vom vorbi însă într-un material viitor…

Va urma

Bibliografie

  • Constanța și Techirghiolul, Constanța și împrejurimile” – Ghid ilustrat 1924” – autori Th. Ionescu, N.Duployen – prefață de Orest Tafrali, Institutul Grafic Albania Constanța, Primul ghid turistic al Constanței

  • Analele Dobrogei – serie veche

  • Doina Păuleanu – „Constanța 1878 – 1928 Spectacolul modernității târzii”, Ed. Arcade 2006

  • Camille Allard – Între Marea Neagră și Dunăre, Dobrogea 1855, Paris 2013

  • Revista Pontica

  • Citate din “Ghidul ilustrat” plus informații preluate de surse din operele “Ricordo di Constanta” (autor Col.Ionescu Dobrogeanu) și din discursul de deschidere al Congresului Camerei de Comerț – 1924, al președintelui Camerei, George Georgescu

Foto –

1. Foto deschidere – Piața Independenței; 2. Fragment hartă – Constanța 1921; 3. Prefectura, Curtea de Apel, Tribunalul; 4. Palatul Manissalian (azi nu mai există); 5. Școala de fete; 6. Bulevardul Elisabeta 7. Oficiul Poștal

– Fragment din harta „Constanța – 1921”, pusă la dispoziție de regretatul istoric Virgil Coman, fostul director al Arhivelor Naționale Constanța

– Fotografii de arhivă preluate din „Ghidul ilustrat – Constanța 1924” (Ionescu, Duployen)

Dobrogea şi misterioasa hartă a lui Piri Reis

Despre misterioasa şi controversata hartă a amiralului otoman Piri Reis aţi auzit cu siguranţă. Acest document cartografic ce datează din secolul XVI a născut numeroase dezbateri aprige şi fel de fel de teorii, unele mai surprinzătoare decât altele. Întrebări fără răspuns au apărut mai ales pentru că această hartă a lumii din 1513 prezintă şi coasta Antarcticii (ce conţine Polul Sud geografic), continent descoperit oficial în 1820 de expediţia rusă condusă de von Bellinghausen şi Mikhail Lazarev. Despre existenţa continentului sudic se ştia de mult însă misterul hărţii lui Piri Reis este altul: el prezintă limita insulară a Antarcticii, imaginea ei de sub gheaţă şi nu linia de coastă formată din calota glaciară. Mulţi afirmă că aceste coaste sudice sunt prezentate pe hartă aşa cum pot fi văzute doar dintr-un aparat de zbor şi chiar s-a spus că o asemenea cartografiere nu ar fi putut fi făcută decât acum mai bine de 6000 de ani, sau chiar 9000 de ani (când coastele continentului nu erau acoperite de gheaţă). Sunt teorii şocante! Lăsăm pentru moment însă aceste mari controverse şi revenim la Dobrogea noastră, care apare şi ea pe celebra hartă a lui Piri Reis, hartă a lumii realizată pe piele de gazelă şi intitulată Cartea Navigaţiei (Kitab-i Bahriye). Avem astfel informaţii extrem de interesante despre ţinutul dintre Dunăre şi Mare (Bahr – i-Syzah, Karadeniz), provincie a Imperiului Otoman încă din anul 1420. Pe una din hărţile amiralului apare întreaga Dobroge, cu nume otomane. Insula Şerpilor (nr.1) este Yilan Adasi, Gura Sulina (nr.2) este Sunne Bogazi, Gura Sfântul Gheorghe (nr.4) este Hizir Ilyas Bogazi iar Gura Portiţei (nr.5) – Portice Bogazi. Sunt menţionate şi mai multe localităţi dobrogene: Orasvat (Hârşova, nr.13), Kostence (Constanţa, nr.14), Tuzla (nr.15), Mankalya (Mangalia, nr.16), Rasova (Rasovat, nr.17), Tulca (Tulcea, nr.9), Deyal (Dăeni?, nr.10) dar şi din afara Dobrogei: Kalas (Galaţi, nr.11), Ibrail (Brăila, nr.12) sau Ismail Kal asi (Cetatea Ismail). Cartografierea Dobrogei şi a Europei a fost mult mai facilă decât cea a altor continente, Piri Reis desenând însă şi coastele de Nord şi de Sud ale Americii, Asia, Africa dar şi Groenlanda. Piri Reis a mai făcut apoi o hartă a lumii în 1528, în care este prezentată mai în detaliu America. Geograful şi navigatorul Piri Reis, pe numele său adevărat Ahmed Muhiddin Piri (Reis/Rais înseamnă în turca otomană căpitan sau amiral) a trăit între cca 1465 – 1554 fiind executat din ordinul lui Soliman Magnificul (Suleyman, 1520-1566). Prima sa hartă a lumii, cea din 1513, i-a fost prezentată sultanului Selim I (1465-1520, tatăl lui Soliman) în anul 1517. S-a pierdut timp de mai bine de 4 secole dar a fost descoperită în 1929 în Palatul Topkapî. La realizarea primei sale hărţi a folosit ca surse declarate 20 de hărţi (o altă variantă spune că au fost 34 de hărţi) printre care şi una a lui Cristofor Columb, pusă la dispoziţie de un marinar spaniol care ar fi navigat în 1492 alături de marele navigator. Piri Reis a folosit ca sursă şi hărţi ptolemaice  (realizate la Alexandria, în antichitate de geograful grec Claudius Ptolemeu (87-165 d.H) sau pe baza informaţiilor preluate de la acesta), una arabă (a Indiei) dar şi hărţi portugheze. Partea de hartă care reprezintă Dobrogea nu trezeşte deloc mari controverse faţă de cele din alte continente. Consemnarea localităţilor dintre Dunăre şi Marea Neagră este însă de o mare importanţă pentru istoria provinciei noastre istorice. Cât despre enigmele hărţii lui Piri Reis, controversele şi teoriile continuă…

Bibliografie – Dobrogea în izvoarele cartografice otomane sec.XV -XIX – coordonator Virgil Coman, transliteraţie din turco-osmană Ahmet Yenikale, lucrare realizată cu sprijinul Consulatului General al Republicii Turcia la Constanţa; Explore Istanbul – The Piri Reis Map; Islamic Charing in the Mediterranean – JB Hartley, D Woodward; Cristian Terran – Hărţi misterioase – Harta lui Piri Reis – Conspiraţii şi mistere wordpress.com;

Sursa foto – harta nr.2 (detaliu harta lui Piri Reis – sbct Cetatea Varna, Caraburun, Dobrogea în izvoarele cartografice otomaner, pag 15)

[codepeople-post-map]

Blestemul “Pietrei” antice, Dealul Banilor şi misterul Scheletelor Gigantice de la Malcoci

Povestea noastră începe în anul 1865, în judeţul Tulcea, undeva, în apropiere de Mahmudia. Dobrogeanul Frank Martin se grăbeşte să ajungă acasă, în satul Malcoci, localitate unde s-au aşezat de ceva timp numeroase familii de etnici germani. La un moment dat, la marginea drumului, foarte aproape de un deal, omul observă o groapă proaspăt săpată. Este dovada clară că, din nou, vânătorii de comori care răscolesc regiunea au încercat să dea de urma vreunui tezaur din vechime. Lui Martin îi atrage atenţia o piatră ciudată, pe jumătate dezgropată, pe care însă necunoscuţii jefuitori au hotărât să nu o ia cu ei. “Piatra” aceea e inscripţionată cu vechi cuvinte dintr-o limbă de mult dispărută. Martin se hotărăşte să o ia cu el: o urcă în căruţă şi o duce acasă. O pune pe prispă dar nu are vreme să o cerceteze prea mult, luat mereu cu treburile zilnice. Doi ani rămâne “piatra” acolo.

Poate ar mai fi rămas dacă ceva deosebit nu s-ar fi întâmplat. La un moment dat, caii lui Frank Martin se îmbolnăvesc de o boală necunoscută şi încep să moară. Se duc aproape toţi, în doar câteva zile. Disperat, bărbatul merge la preotul Theodor iar acesta îi spune că totul i se trage de la acea “piatră” nenorocită, care sigur poartă cu ea vreun blestem din vechime. Popa îi spune că trebuie să îngroape “piatra” iar Martin îl ascultă pe dată şi o acoperă cu pământ, undeva în partea de sus a grădinii sale. Nu ştim ce s-a mai întâmplat cu săteanul Martin. De la îngroparea acelei “pietre” au trecut 38 de ani. Este anul 1903 şi fosta gospodărie a lui Frank Martin este acum parte a curţii deţinute de văduva Magdalena Klein (n.a. Clein în documentul bibliografic). Fiul femeii vrea să facă o podgorie, începe să sape şi descoperă “piatra” antică. Trei ani mai târziu, un om învăţat, un cleric stabilit la Malcoci, Alyoisius Gonska vede şi el piatra, realizează că este o inscripţie din antichitate şi îşi informează superiorul, nimeni altcineva decât Arhiepiscopul Romano-Catolic de la Bucureşti. Graţie scrisorii trimise de Gonska, pe data de 3 noiembrie 1906, ştim toată această poveste. În epistolă (documentul nr.73), Gonska îi mulţumeşte înaltului prelat că i-a luat apărarea în faţa istoricului Tocilescu, cel care îl acuzase pe Gonska că ascunde vestigii antice de mare preţ. Tot din scrisoare aflăm că la Tulcea, istoricul Constantin Moisil are o copie a acelui document epigrafic. Piatra a fost luată în cele din urmă de un anume domn Mihăilescu, de la Bucureşti, “secretar al domnului Istrati”. Doar această parte a poveştii ne este bine-cunoscută. Nimeni nu mai ştie ce s-a întâmplat cu acea “piatră” antică, ce reprezenta ea, ce a făcut cu ea acel Mihăilescu şi de ce nu au reuşit arheologii Moisil şi Tocilescu să o cerceteze şi să publice informaţii despre ea. Nu ştim nici cât de importantă era acea inscripţie.

Povestea ei, a “pietrei” blestemate care i-ar fi omorât caii lui Frank Martin a supravieţuit însă. Şi mai avem ceva: alte două mici poveşti, la fel de interesante, care au supravieţuit aceluiaşi Gonska. Într-un raport datat pe 17 octombrie 1906 (documentul nr.72), către Arhiepiscopia Romano- Catolică, el îi vorbeşte superiorului său despre Dealul Banilor, movila unde se găseşte o adevărată comoară numistmatică din vechime. “La capătul satului, în sud-estul localităţii se află un deal numit de localnici Dealul Banilor. Pe acel deal trebuie să fi fost pe vremuri un “castrum romanum”. O mulţime de monede vechi au fost găsite acolo de localnici. Asemenea monede se găsesc şi azi, mai ales după ploi mai puternice, când apa le scoate la iveală”. Gonska mai vorbeşte şi de monumente creştine ce se găsesc în zonă, cu siguranţă piese datate în timpul Imperiului Roman de Răsărit. Clericul din Malcoci îl mai informează pe arhiepiscop că i-a trimis deja “cu poşta de astăzi, un pachet conţinând 213 monede şi icoana Maicii Domnului de la Tropea”. Gonska mai spune că un anume William Accius şi “domnul Mihăilescu, secretarul domnului Istrati” (cel care a luat “piatra” antică) ambii ar fi luat şi dus la Bucureşti colecţii foarte frumoase de monede, găsite tot în Dealul Banilor.

Încheiem povestea misterelor de la Malcoci cu o enigmă şi mai mare. Într-una dintre scrisori (docum. Nr.73) Gonska îi scrie arhiepiscopului său că multe comori se găsesc şi în localitatea Romula (la acea vreme sat aparţinând de Nufăru). Mai scrie Gonska: „La Romula s-ar fi aflat de asemenea un “castrum romanum”, unde se găsesc şi scheletele gigantice de om”! Scheletele gigantice de om! Atât avem, şi nicio altă completare! Se vorbeşte de acele schelete de parcă s-ar cunoaşte foarte bine povestea lor. Pe noi ne intrigă, în secolul XXI neştiindu-se nimic despre astfel de schelete gigantice găsite în Dobrogea. Ce este cu acele schelete, cine le-a găsit şi cum, ce înseamnă gigantic în viziunea lui Gonska, toate acestea sunt întrebări la care nu vom afla probabil niciodată răspuns. Am încercat să aflu mai multe despre Gonska, despre viaţa şi descoperirile sale. Nimic concret. A trăit şi dispărut la fel de misterios ca modul în care a intrat, prin documentele sale, în istoria Dobrogei noastre. De pe urma sa ne rămân tainele…

Bibliografie – “Dobrogea în Arhivele Româneşti 1597-1989”, lucrare coordonată de prof. dr. Virgil Coman (documentul nr. 73 înregistrat în fondul Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti nr.dosar 461/1906; (documentele nr.72 şi 74, dosar 462/1906)

[codepeople-post-map]

ICAR Tours

Iti oferim o paleta larga de optiuni turistice: Turism individual si de grup, Bilete de odihna si tratament, Circuite externe, Sejururi in tara si strainatate, Bilete de avion, Rezervari hoteliere, Asigurari medicale de calatorie, Transferuri zilnice din Constanta si Brasov la Aeroportul Otopeni si retur

Direct Aeroport

Transport privat in regim shuttle bus de la aeroporturile Otopeni si Mihail Kogalniceanu catre Constanta sau Brasov. De acasa pana la aeroport, comod si sigur.

Cazare Litoral - by ICAR Tours

Cazare pe litoral in Romania - avem oferta ideala! Tot ce ai nevoie pentru un concediu reusit cu un buget rezonabil pentru un numar mare de hoteluri pe litoral. Informatii reale de cazare la mare, locuri verificate, oferte si reduceri de nerefuzat. Noi ne ocupam de cazare, tu pregateste-ti bagajele!

MASC - Mamaia Apartments Summerland Club

MASC iti ofera Garsoniere si apartamente de inchiriat in zona de Nord a statiunii Mamaia, cunoscuta la nivel international ca fiind un centru al clubbingului si a celor mai tari petreceri.