La Enisala, pe urmele genovezilor

Mulți dintre dumneavoastră ați fost, cel puțin o dată, în vizită la cea mai frumoasă cetate medievală din Dobrogea, Enisala, cea de pe vârful unui deal calcaros și care domină impunător împrejurimile. Lacurile Razelm și Babadag străjuiesc acum cuminți cetatea, alături de câmpiile mănoase ale regiunii, dar în urmă cu mai bine șapte-opt secole, geografia zonei era cu totul alta. Practic, Enisala era o fortăreață și un oraș port amplasat la malul Mării Negre, pentru că pe atunci, aici exista un golf al Pontului, care nu fusese încă blocat de cordoanele de nisip.

Din aceste motive, bizantinii au construit cetatea, în a doua jumătate a secolului XIV (potrivit specialiștilor de la ICEM Tulcea). Au existat multe voci care au afirmat că fortăreața ar fi fost construită încă din sec XIII, iar unii arheologi precum Radu Ștefan Ciobanu au susținut că a fost ridicată direct de către negustorii genovezi. Nu intrăm prea mult în controversele specialiștilor, ci vom merge doar pe datele certe cunoscute. Știm astfel că în 1261, Bizanțul și Republica Genova (Genuia sau Zena în dialectul local) au încheiat un tratat de alianță, prin care latinii au dobândit monopol comercial la Gurile Dunării și la Marea Neagră. Cetatea era numită la acea vreme de bizantini Heracleea. dar în portulanele genoveze (hărți costiere folosite de navigatori) apare sub denumirile de Bambola sau Pampolo. Genovezii au făcut așadar comerț intens în zonă și au locuit aici, chiar dacă dovezile arheologice sunt destul de sărace în acest sens, doar câteva monede care circulau în întreaga Dobroge.

În baza alianței din 1261, genovezii au deținut multe puncte importante în întreaga regiune, deținând monopolul comercial de la Pangalia și Constanța și până în Nord, acolo unde stăpâneau Cetatea Albă, Solina, Vicina, Chilia, Donavici sau Sancti Georgi. Putem vorbi despre prezența genoveză între Dunăre și Mare până la finele sec XV, pentru că neguțătorii italieni au făcut afaceri aici și după 1421, când Dobrogea a fost pierdută de urmașii lui Mircea cel Bătrân și preluată de Imperiul Otoman. La Enisala (în turcă Yeni Sale – Satul Nou), turcii au înființat o garnizoană care controla și supraveghea întreaga zonă. Interesul genovezilor pentru portul de aici a dispărut odată cu înnisiparea golfului. Italienii au plecat și în scurt timp, același lucru l-au făcut și otomanii, pentru că fortăreața nu mai avea rolul strategic de altădată. A rezistat însă cu încăpățânare, solitară, acolo pe vârful piscului calcaros, pentru a ne spune astăzi poveștile măririi și decăderii sale…