În perioada 26 iulie-04 august 2019 în municipiul Medgidia se va desfășura cea de-a XVI-a ediție a Taberei Internaționale de Pictură ,,Lucian Grigorescu”. Ediția din acest
Mai mult...Farul din Insula Șerpilor, păzitorii și alte povești din Leuke
În antichitate a purtat diverse nume: Leucos, Leuke – Insula Albă sau Insula lui Ahile… În ultimele două secole a devenit cunoscută ca Insula Șerpilor (Yilan Adasi – în turcă). Mare parte din legendele sale milenare le cunoaștem, nu însă și toate poveștile sale, să le spunem, moderne. Una dintre aceste povești este cea a Farului
Legenda satului Caranasuf (Kara Nasuf) – Istria
Astăzi cunoaştem această localitate ca Istria dar puţini ştiu că până în 1914 ea s-a numit Caranasuf. Bătrânii din sat îţi vor spune că numele vine de la Nasuf cel Negru, un turc bogat care a înfiinţat aşezarea. Povestea a început însă cu un cătun turcesc mai vechi, aflat la vreo şase kilmetri distanţă şi
Zidul Amazoanelor – O legendă de la Mangalia – Heracles, Tezeu şi frumoasele războinice fecioare
În Evul Mediu, secolele XIV – XV, circula în Apus o legendă mai puţin obişnuită despre un Zid Uriaş numit al Amazoanelor, care ar fi existat aproape de malul Mării Negre, în locul unde astăzi se găseşte Mangalia. Militarul burgund Wallerand de Wawrin, ajuns în 1445 în acest port, numit de el Panguala, scria: “Pentesileea,
Cetatea medievală de la Vadu – Kara Harman (Karaharman) şi povestea întemeierii
I s-a mai spus şi Karaharman sau Caraharman! Poate aţi mai auzit aceste nume, dar informaţiile sunt destul de sărace. Este numele unei foste mari cetăţi din Dobrogea otomană. Locaţia? La Vadu, una dintre cele mai pitoreşti locaţii ale tărâmului nostru dintre Dunăre şi Mare. Turiştii ajung în fiecare an, cu miile, la Vadu sau
Dobrogea şi misterioasa hartă a lui Piri Reis
Despre misterioasa şi controversata hartă a amiralului otoman Piri Reis aţi auzit cu siguranţă. Acest document cartografic ce datează din secolul XVI a născut numeroase dezbateri aprige şi fel de fel de teorii, unele mai surprinzătoare decât altele. Întrebări fără răspuns au apărut mai ales pentru că această hartă a lumii din 1513 prezintă şi
Blestemul “Pietrei” antice, Dealul Banilor şi misterul Scheletelor Gigantice de la Malcoci
Povestea noastră începe în anul 1865, în judeţul Tulcea, undeva, în apropiere de Mahmudia. Dobrogeanul Frank Martin se grăbeşte să ajungă acasă, în satul Malcoci, localitate unde s-au aşezat de ceva timp numeroase familii de etnici germani. La un moment dat, la marginea drumului, foarte aproape de un deal, omul observă o groapă proaspăt săpată.
Balada lui Dobrişeanu, misteriosul “domn” şi „boier” de Dobrogea
Timp de mai bine de patru secole şi jumătate (1421-1878), Dobrogea s-a aflat sub dominaţia Imperiului Otoman, la început parțial iar apoi, din 1484 (este preluată și Delta Dunării) în întregime, și sub formă de provincie (udj, elayet, vilaet). Au existat şi momente în care domnitori ai Ţării Româneşti (Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Radu Şerban
O baladă dobrogeană uitată – Luna şi Soarele şi Povestea Podurilor peste Mare
În urmă cu mai bine de 150 de ani, în satele dobrogene de la mal de mare se cânta o baladă extrem de frumoasă, cea a Lunii… Folcloristul şi istoricul G. Dem Teodorescu a cules-o şi publicat-o, fermecat de elementele inedite cuprinse în acest mit pontic. Povestea începe cu prezentarea mândrului Soare, prinţ al lumii:
Expediţii antice în Marea Neagră – Egiptenii şi fenicienii – Călătoria legendarului Sesostris la Gurile Dunării şi Mărturia lui Laetus
Mult timp s-a scris că primii mari navigatori ai Mării Negre, şi colonişti ai Bătrânului Pont, au fost grecii antici. Există însă dovezi care infirmă această teorie, de foarte mulţi acceptată. Izvoare antice mai puţin mediatizate ne arată însă că egiptenii au ajuns în Marea Neagră şi mai ales pe malurile Dobrogei noastre de astăzi,
Evangelia – Epava de la Costineşti
De-a lungul anilor, am fost de zeci de ori la Costineşti şi am văzut-o… Întotdeauna, de pe ţărm, fie din staţiune, de lângă Obelisc, fie de mult mai aproape, chiar de pe mal, în Golful Francezului. Niciodată, până duminica aceasta, nu am avut însă ocazia să o văd de sus, într-un răsărit absolut superb. Epava
