Germanii, Atmagea și cerchezii

Timp de mai bine de un secol, în Dobrogea au trăit și au muncit zeci de mii de etnici germani. Acești germani dobrogeni au venit pe pământul dintre Dunăre și Mare în trei valuri de migrație (1841 – 1856; 1873 – 1883 și 1890 – 1910). Ne vom referi astăzi la primul val, la pionerii germani care au decis să se stabilească în Dobrogea. Erau urmașii coloniștilor atrași în Basarabia de Rusia Țaristă cu numeroase promisiuni, mare parte însă neonorate (s-a încercat și rusificarea lor).

După câteva decenii trăite pe pământul românesc acaparat de Imperiul Țarist, au coborât spre Sud, ajungând să formeze prima comunitate germană de pe teritoriul Imperiului Otoman. Prima colonie întemeiată a fost Acpunar, în 1841. După șapte ani petrecuți aici, coloniștii au plecat și au întemeiat Atmagea. I-au zis Atmadscha, după termenul turcesc Atmaca, care înseamnă, șoim, pasăre de pradă…

Atmagea avea să devină cel mai important centru protestant din Dobrogea, aici fiind construită în 1861 și prima biserică germană din provincie, lăcaș de cult care există și astăzi. Germanii ajunși în Dobrogea erau urmașii unor coloniști veniți din Sudul Germaniei dar și din Nord Est, din Meklenburg sau din Pomerania.

În 1926, un cunoscut profesor din Constanța, Ioan Georgescu scria despre Atmagea: „Satul este pitoresc și interesant, face impresia unei vechi așezări din Germania. Aici lipsește regularitatea meșteșugită a celorlalte comune de coloniști. Casele sunt acoperite de stuf. Așezarea a rămas curat nemțească până în zilele noastre”.

Cei care vizitau satul observau cu uimire că pe acoperișul caselor „unde toți creștinii pun crucea, ei puneau 2 capete de cal cioplite din lemn, după obiceiul din Mecklenburg și Pomerania”. La biserică se păstra cu sfințenie o scrisoare din 1870, de la prințul Germaniei, Friedrich Wilhelm care mulțumea comunității pentru o donație de 25 „napoleondori” – napoleoni de aur.

Germanii din Atmagea, ca toți ceilalți stabiliți în Dobrogea în numeroase alte așezări, s-au remarcat prin hărnicia lor reușind să creeze o comunitate înfloritoare. Au trecut însă și prin grave momente de criză. După 1870 în Dobrogea de nord au sosit, cu acceptul otoman, mii de cerchezi prigoniți de ruși în războiul caucazian. „20.000 dintre ei au fost aduși la 10 kilometri Sud Est de Atmagea și au creat colonia Slava Cercheză”.

Noii veniți au creat mari probleme așezărilor învecinate, Atmagea și Ciucurova, pe care le atacau foarte des. Otomanii îi protejau așa că orice reclamații din partea nemților nu aduceau niciun fel de rezolvare. Un pastor pe nume Hochmeister scria: „furau tot, haine, rufărie, cojoace, ghete, hamuri, securi, unelte casnice și agricole. Când au văzut că nemții își fac biserică la Atmagea i-au forțat să care toate materialele de construcție la Slava Cercehză ca să își facă ei geamie”.

Martorii vremii mai scriau: „Cerchezii socot jaful și răpirea lucruri firești, spun că așa este și în natură – Albinele sunt lăsate să muncească un timp, până când umplu stupii, apoi li se ia mierea și ceara. Așa fac și ei cu vecinii lor, care au rolul albinelor, din a căror muncă eu au să trăiască”.

Din fericire, situația a luat sfârșit în 1878, după Războiul de Independență și unirea Dobrogei cu România. Cerchezii au părăsit Dobrogea și au trecut în Imperiu, urmându/și protectorii. Atmagea a supraviețuit și a continuat să fie una dintre cele mai înfloritoare coloni germane dintre Dunăre și Mare. Nemții au părăsit Dobrogea în 1940 când au migrat înapoi în Germania, în cadrul proiectului „Acasă în Reich” – Heim ins Reich. Din 16.000 de germani dobrogeni, doar puțin peste o mie au mai rămas aici. De pe urma germanilor dobrogeni ne-au rămas însă poveștile…

Sursă foto – romaniaforum.info – posted by administrator Dan Sambra – imagini de arhivă copyright – Landmannschaft der Dobrudscha und Bulgarien deutsche e.V

Bibliografie

„Coloniile germane în Dobrogea” – Ioan Georgescu – Analele Dobrogei serie veche 1926
„Călători străini despre Țările Române”, vol.6 – Evlyia Celebi
Valentin Ciorbea – „Germanii dobrogeni – istorie și civilizație”
Nicoleta Doina Teodorescu – „The German Colonists in Dobrogea”
Constantin Brătescu – „Două statistici etnografice germane” (Arhivele Dobrogei 1919); „Populația Dobrogei” (Analele Dobrogei, serie veche 1928)
Paul Trager: „Die Deutschen in der Dobrudscha” in: Schriften des deutschen Auslandsinstituts zu Stuttgart (Kulturhistorische Reihe Bd. 6), Stuttgart, 1922 (informații folosite de Ioan Georgescu).
Citate din Ioan Georgescu, Analele Dobrogei